Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Ionuț Bălan De ce vorbesc economiștii despre economii în formă de V, W sau K? Nu este un joc de litere, ci un mod simplu de a descrie viteza și felul în care o economie își revine după o criză.
Uneori, o singură literă spune mai multe despre starea unei economii decât zeci de indicatori statistici . Ea poate sugera dacă revenirea este rapidă, lentă, inegală sau dacă economia riscă să rămână blocată ani întregi. Economiștii și analiștii folosesc adesea litere sau forme grafice pentru a descrie modul în care o economie, o piață financiară sau un sector își revine după o perioadă de criză.
Forma curbei rezultate sugerează viteza și caracteristicile recuperării și oferă un limbaj comun pentru interpretarea evoluțiilor economice. În mod obișnuit, timpul este reprezentat pe axa orizontală, iar nivelul activității economice – măsurat prin PIB, producția industrială, ocuparea forței de muncă sau alți indicatori – pe axa verticală. Forma curbei reflectă felul în care economia reacționează după un șoc.
Redresarea în formă de V este cea mai dorită de investitori și autorități. Ea apare atunci când economia suferă o scădere bruscă, dar își revine rapid la nivelurile anterioare. În acest scenariu, consumul, investițiile și activitatea economică se reiau într-un ritm susținut, iar efectele crizei sunt limitate în timp.
Exemplu: După primul șoc provocat de pandemie în 2020, unele sectoare, precum comerțul online și tehnologia, au înregistrat o recuperare apropiată de modelul V. Modelul U descrie o economie care cade, rămâne o perioadă la un nivel redus și abia apoi începe să își revină. Spre deosebire de modelul V, recuperarea nu este imediată.
Companiile și consumatorii au nevoie de timp pentru a-și recăpăta încrederea, ceea ce prelungește perioada de stagnare. Exemplu: Multe economii europene după criza financiară globală din 2008 au traversat câțiva ani de creștere modestă înainte de a reveni la ritmuri apropiate de cele anterioare crizei. Modelul W, cunoscut și sub denumirea de double-dip recession, apare atunci când, după o primă revenire, economia suferă o nouă contracție înainte de recuperarea definitivă.
Acest tip de evoluție apare atunci când intervin noi șocuri economice sau când măsurile de stimulare sunt retrase prea devreme. Exemplu: Unele state au experimentat elemente ale unei recuperări de tip W în timpul pandemiei, când relaxarea restricțiilor a fost urmată de noi valuri de infectări și de reintroducerea unor măsuri care au afectat din nou activitatea economică. Modelul L este cel mai pesimist.
După o scădere puternică, economia rămâne blocată la un nivel redus pentru o perioadă foarte lungă. În acest caz, investițiile sunt slabe, consumul rămâne redus, iar revenirea poate dura ani sau chiar decenii. Exemplu: „Deceniul pierdut” al Japoniei, început după spargerea bulei imobiliare și bursiere la începutul anilor ‘90, e unul dintre cele mai cunoscute exemple asociate unei recuperări apropiate de modelul L.
Modelul K a devenit unul dintre cele mai utilizate concepte economice din ultimii ani. El descrie o situație în care diferite segmente ale economiei evoluează în direcții opuse. În timp ce anumite sectoare, companii sau categorii sociale prosperă, altele continuă să se confrunte cu dificultăți.
Exemplu: După pandemia COVID-19, companiile din tehnologie și persoanele cu venituri ridicate și-au îmbunătățit semnificativ situația financiară, în timp ce numeroase afaceri din turism, ospitalitate sau comerțul tradițional au avut nevoie de ani pentru a-și reveni. Un alt exemplu îl reprezintă piața imobiliară din Hong Kong, unde proprietățile premium din districtul financiar central au beneficiat de revenirea activității financiare și a ofertelor publice inițiale, în timp ce zonele secundare au continuat să înregistreze scăderi ale chiriilor și ale valorii proprietăților.