Scumpirea locuințelor, a energiei și a carburanților a scos oamenii în stradă în mai multe țări europene, iar în unele cazuri protestele au degenerat în violențe și jafuri. Franța, Italia, Spania și Grecia sunt cel mai afectate, potrivit unei analize Politico publicate înaintea iernii 2026, care avertizează că nemulțumirea socială se suprapune peste alegeri importante și poate fi speculată politic.
În Franța, violențe și jafuri au însoțit manifestații care au început pașnic. În Italia au fost blocate lanțuri de aprovizionare, iar în Spania protestatarii au amenajat tabere în piețe importante. Autoritățile de la Paris și Roma au întărit măsurile de securitate ca să prevină repetarea incidentelor. Analiza arată că partidele naționalist-populiste încearcă să transforme furia cetățenilor în avantaj electoral.
Franța contează în mod special pentru stabilitatea Uniunii Europene, fiind a doua economie a blocului. Mișcarea a pornit de la nemulțumiri din educație: elevii au blocat școli timp de mai multe săptămâni și au cerut finanțare mai bună, apoi s-au alăturat sutelor de mii de oameni ieșiți în stradă împotriva costului vieții. Pouria Amirshahi, parlamentar francez din partea Verzilor și unul dintre copreședinții unei comisii parlamentare care investighează modul în care guvernul a gestionat protestele, spune că „nicio altă generație nu s-a confruntat, în ultimii 50 de ani, cu atât de multe provocări”. El a criticat și reacția întârziată a autorităților: au trecut săptămâni până când ministrul educației s-a întâlnit cu liderii protestelor, deși cererile inițiale erau, în cuvintele lui, „foarte simple și practice”: hârtie igienică în toalete, tavane care să nu se prăbușească, profesori la clasă. Parlamentarul consideră că situația din Franța este „extrem de tensionată” și că toate democrațiile europene ar trebui să o urmărească atent.
Economistul german Carsten Brzeski, directorul departamentului de cercetare macroeconomică globală al ING, crede că Franța nu face notă discordantă: din perspectiva costului vieții, spune el, situația nu este foarte diferită de cea din restul Europei. Problema are și o componentă bugetară. Stagnarea economică, costurile mai mari de împrumut și plata datoriilor reduc marja guvernelor de a finanța servicii publice, de a sprijini accesul la locuințe sau de a-i compensa pe fermierii loviți de secetă, adică exact acolo unde presiunea este mai mare.
În Spania, locuințele sunt miezul protestelor. Valul de acțiuni din mai multe zone ale țării a pornit după evacuarea unei pensionare de 87 de ani din locuința ei din Madrid, luna trecută. Titlul sursei vorbește despre scumpiri de 80% la locuințe, față de salarii care au crescut cu doar 30%, o diferență care explică de ce tema a prins atât de repede.
Sursă text și foto: Info Huedin — articolul original