Enoturismul, pariul cramelor locale. Tot mai mulţi turişti străini ajung la cramele din România. „Am crescut mult pe segmentul de incoming, în schimb a scăzut turismul intern“

♦ Crama produce anual între 150. 000 şi 200.

000 de sticle şi nu intenţionează să îşi majoreze semnificativ volumele, însă vrea să extindă producţia de vin alb şi rose ca urmare a încălzirii globale, care creează dificultăţi pentru producţia vinului roşu. Cramele locale mizează tot mai mult pe enoturism pentru a-şi diversifica sursele de venit şi pentru a-i atrage pe consumatori mai aproape de vin. În contextul unei pieţe marcate de incertitudini economice şi de schimbări în comporta­mentul de con­sum, vizitele la cramă cân­tăresc tot mai mult în busi­nessul produ­cătorilor de vin.

Crama 1000 de chipuri din Dealu Mare, situată în Urlaţi, înreigstrează o creştere a vizitatorilor la cramă în ultimii ani, însă vin tot mai mulţi turişti străini, în timp ce turismul intern stagnează. „Am crescut mult pe seg­mentul acesta de incoming, în schimb a scăzut turismul intern. Avem din ce în ce mai mulţi turişti străini.

Vin din Norvegia, Finlanda, Germania, America de Sud. Agenţiile de incoming au înţeles valoarea unei degustări şi ne acordă timpul necesar pen­tru astfel de expe­rienţe“, spune Ştefan Ionescu, fon­da­torul Cramei 1000 de Chipuri, prezent în emi­siu­nea ZF 15 mi­nute cu un an­tre­prenor, un proiect al ZF şi al UniCredit Bank. Crama are şi o unitate de cazare care dispune de 28 de camere, putând găzdui simultan circa 40 de persoane însă, de multe ori, numărul grupurilor care trec pragul cramei depăşeşte cu mult această capacitate.

În multe cazuri, vizitatorii vin doar pentru degustări şi tururi. De altfel, infrastructura de cazare este una dintre problemele turismului viticol local. Multe crame şi-au deschis porţile pentru vizitatori, dar puţine dispun şi de locuri de cazare, iar cele existene au o capacitate limitată.

Interesul turiştilor străini pentru cramele româneşti vine pe fondul dezvoltării ofertelor de enoturism şi al includerii acestora în circuitele operate de agenţiile de turism. Cu toate acestea, creşterea numărului de turişti străini nu se traduce automat în vânzări mai mari de vin la cramă. Mulţi dintre vizitatori sosesc cu avionul şi nu pot transporta volume mari de produse.

„Vânzările la cramă au scăzut, chiar dacă avem mai mulţi turişti străini. Cei care vin cu avionul nu pot cumpăra foarte mult. Poţi să ai 170 de norvegieni la degustare, dar asta nu înseamnă că pleacă fiecare cu vin“, explică antreprenorul.

Antreprenorul plănuieşte să extindă capacitatea de cazare, având chiar şi planuri în acest sens, dar pe care a fost nevoit să le amâne. „Planurile mele erau de a crea facilităţi de cazare suplimentare la cramă. Nu le-am blocat, însă calculele nu se potrivesc de fiecare dată.

Eu speram ca în primăvara acestui an să mai realizăm câteva capacităţi de cazare, dar nici nu le-am început. Le-am amânat“, spune Ştefan Ionescu. Enoturismul devine cu atât mai important cu cât industria vinului traversează o perioadă complicată.

Producătorii se confruntă cu schimbări legislative care afectează distribuţia, cu presiuni asupra sectorului HoReCa şi cu efectele schimbărilor climatice asupra producţiei. „Este un an cu destul de multe provocări. Vedem o contracţie în piaţa HoReCa şi o reţinere a oamenilor de a mai ieşi la restaurant.

Noi ne vindem majoritatea producţiei prin restaurante şi observăm aceste schimbări în piaţă“, adaugă el. Crama produce anual între 150. 000 şi 200.

000 de sticle şi nu intenţionează să îşi majoreze semnificativ volumele, însă vrea să extindă producţia de vin alb şi rose, ca urmare a încălzirii globale care creează dificultăţi pentru producţia vinului roşu. „Încălzirea globală este un factor esenţial. Strugurii acumulează cantităţi foarte mari de zahăr şi ajungem să facem vinuri cu tării alcoolice foarte ridicate.

Unele nici măcar nu pot fi comercializate. Este foarte greu să vinzi un vin cu o tărie alcoolică foarte mare“, precizează el.