În caz că nu ştiţi, tranzacţiile imobiliare au o pondere de peste 7% în PIB-ul României, mai precis, în 2025 au avut o pondere de 7,3%. Ca o comparaţie, agricultura a avut o pondere de 3%, sectorul de IT&C – 7,1%, intermedierile financiare şi de asigurări – 3,5%, industria – 16,8%, construcţiile 8,7%, comerţul, transportul, HoReCa – 20,3%, iar administraţia publică şi apărarea, asigurările sociale din sistemul public, îmvăţământul, sănătatea şi asistenţa socială au avut o pondere de 12,1%.
Din aceste sectoare dar şi din altele se formează PIB-ul, care ulterior este utilizat în consum şi se fac investiţiile. După cum arată structura sectoarelor care contribuie la formarea PIB, tranzacţiile imobiliare au o pondere mare, importantă şi nu este un domeniu de neglijat. Guvernul vine în sfârşit cu o estimare concretă privind momentul în care se va debloca piaţa imobiliară după atacul cibernetic din 14 iulie: platforma e-Terra ar urma să revină în funcţiune săptămâna viitoare, în etape.
94. 000 de cereri aşteaptă soluţionarea De o lună de zile, platforma de la ANCPI, acolo unde se înregistrează tranzacţiile imobiliare, este blocată, deci am putea spune că PIB-ul României a pierdut o lună din acest sector. Pierderea din blocarea ANCPI depăşeşte 1 miliard de euro, potrivit jucătorilor din piaţă.
Dar blocarea ANCPI, scoaterea din funcţiune a unui întreg sistem cu o pondere importantă în economie înseamnă pierderi şi pentru bănci la nivelul creditelor ipotecare, înseamnă pierderi pentru dezvoltatori, că nu-şi încasează banii mai repede, înseamnă pierderi pentru cei care contribuie la amenajarea unui apartament, a unei case, a unor birouri etc. , înseamnă pierderi pentru stat, pentru guvern, pentru că are pierderi din TVA, din impozitul pe profit, din alte taxe aferente unei tranzacţii imobiliare. Cu puţin noroc, din această săptămână, după refacerea şi transferul platformei, ar trebui ca ANCPI să înceapă să funcţioneze din nou, întâi ca probă şi apoi ca înregistrări.
Bucureştiul, cea mai importantă şi cea mai mare piaţă imobiliară, nu intră imediat, ca nu cumva să se blocheze din nou sistemul înainte să se facă probele cu alte oraşe. Peste tot şi la toată lumea cad site-urile, platformele de vânzări online, dar nimeni nu stă blocat o lună de zile. Dacă ar fi picat site-ul eMag, Altex, Trendyol, Freshful, FashionDays, Zalando etc.
, nu o lună ca la ANCPI, nu o săptămână, nu o zi, ci o oră, ar fi fost şi este urgenţă de gradul zero. Nu există aşa ceva. Blocarea unei ore înseamnă pierderi pe care o companie privată nu şi le poate permite, aşa cum îşi permite statul român, prin instituţiie lui, să stea blocat o lună, sau două decenii, ca-n energie.
Cazul ANCPI este simptomatic pentru modul în care se desfăşoară lucrurile în România: companiile private, antreprenorii, multinaţionalele, IMM-urile, microîntreprinderile, PFA-urile, toţi se luptă să facă business, să fie mai eficienţi, mai competitivi, să facă bani ca să aibă bani pentru salarii, pentru taxe, pentru investiţii şi la anul, şi peste doi ani. De partea cealaltă statul, Guvernul, indiferent de numele lui, prin toate instituţiile, susţine din vorbe economia privată, dar o blochează de sus până jos într-un mod direct şi indirect. Ca să nu mai vorbim de faptul că atunci când se pune problema unor privatizări, vânză de acţiuni pe Bursă, toată lumea de la stat se împotriveşte, de la politicieni până la sindicate, pe motiv că „nu ne vindem ţara“, ca între timp să o devalizăm noi.
De când am început să avem creştere economică mai susţinută, după intrarea în NATO şi Uniunea Europeană, după ce au început să intre banii din investiţiile străine directe, din fonduri europene, din investiţii de portofoliu care au susţinut creşterea economică şi a dat posibilitatea guvernelor să încaseze mai mulţi bani, statul a devenit mai fanariot, s-a împărţit în caste controlate de administraţia locală şi centrală şi de partide.