Inteligenţa artificială poate deveni unul dintre cele mai puternice motoare de creştere pentru România, ajutând economia să depăşească limite structurale precum productivitatea scăzută, digitalizarea lentă a companiilor şi utilizarea redusă a tehnologiilor avansate. Însă avantajul competitiv nu va veni automat din accesul la AI, ci din capacitatea organizaţiilor şi oamenilor de a o folosi la scară, în procese reale, cu impact măsurabil.
România se află într-un moment decisiv al transformării digitale. Inteligenţa artificială nu mai este o temă de viitor şi nici o tehnologie rezervată exclusiv companiilor IT. AI devine rapid un instrument strategic pentru economie, administraţie, educaţie şi servicii publice.
Cel mai recent studiu McKinsey privind oportunitatea AI în Europa Centrală arată că inteligenţa artificială ar putea genera între 280 şi 700 de miliarde de euro valoare economică în regiune, echivalentul a 6–15% din cifra de afaceri netă totală. Potenţialul este major, dar studiul atrage atenţia asupra unei diferenţe importante: adopţia AI nu înseamnă automat impact. La nivel global, foarte multe companii au început să folosească AI, însă doar o parte redusă reuşesc să transforme aceste iniţiative în rezultate economice semnificative.
Aceasta este şi marea miză pentru România: trecerea de la testare şi utilizare punctuală la integrarea AI în activitatea reală a organizaţiilor. România are premise bune, dar decalajele rămân mari România are avantaje importante: conectivitate foarte bună, specialişti IT recunoscuţi, iniţiative în tehnologii emergente şi o Strategie Naţională în domeniul Inteligenţei Artificiale pentru perioada 2024–2027. Dar infrastructura digitală nu este suficientă pentru competitivitate.
Potrivit Eurostat, în 2025 doar 5,21% dintre întreprinderile din România foloseau tehnologii de inteligenţă artificială, comparativ cu 19,95% media Uniunii Europene. România se afla astfel pe ultimul loc în UE la acest indicator. Decalajul este vizibil şi la nivelul populaţiei.
Doar 32% dintre românii cu vârste între 16 şi 74 de ani aveau cel puţin abilităţi digitale de bază, faţă de 60% media UE şi faţă de obiectivul european de 80% până în 2030. În acelaşi timp, utilizarea instrumentelor de AI generativă era de 17,8% în România, comparativ cu 32,7% media europeană. Aceste cifre transmit un mesaj clar: România are acces la tehnologie, dar nu o foloseşte încă suficient la scară pentru a o transforma în avantaj competitiv.
AI poate creşte competitivitatea, dar nu prin proiecte izolate În ultimii ani, discuţia despre AI s-a concentrat adesea pe instrumente: chatboţi, aplicaţii generative, automatizări, analiză de date sau asistenţi virtuali. Dar adevărata miză este mai profundă. AI poate sprijini competitivitatea prin reducerea sarcinilor repetitive, accelerarea deciziilor, îmbunătăţirea relaţiei cu clienţii, automatizarea documentelor, optimizarea proceselor şi dezvoltarea unor servicii mai rapide şi mai bine adaptate utilizatorilor.
Pentru companii, AI poate fi folosită în vânzări, marketing, relaţia cu clienţii, analiză de date, securitate cibernetică, managementul documentelor, logistică, producţie sau procese administrative. Pentru administraţia publică, AI poate contribui la servicii mai rapide şi mai accesibile pentru cetăţeni. Pentru educaţie, poate sprijini personalizarea învăţării şi pregătirea elevilor şi studenţilor pentru o piaţă a muncii deja schimbată de tehnologie.
Dar aceste beneficii nu apar doar prin instalarea unor aplicaţii. Un chatbot nu înseamnă transformare digitală. Un proiect-pilot nu înseamnă competitivitate.
O aplicaţie AI folosită ocazional nu schimbă performanţa unei organizaţii dacă nu este conectată la obiective clare, date relevante, procese regândite şi oameni pregătiţi. Valoarea apare atunci când AI este integrată în fluxurile reale de lucru. Pentru România, competitivitatea nu se va decide doar în marile companii sau în centrele IT.