Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată fenomenul earworm este extrem de comun Fenomenul „earworm” afectează până la 92% dintre oameni săptămânal. Ce spune știința despre melodiile care rămân blocate în minte și cum scapi de ele.
Ți s-a întâmplat, cu siguranță: un refren se instalează în minte și refuză să plece, ore întregi sau chiar zile la rând. Fenomenul are un nume științific — Involuntary Musical Imagery — dar în limbajul comun este cunoscut drept „earworm” (vierme de ureche). Nu ești, în niciun caz, singurul: studiile arată că între 72% și 92% dintre oameni trec prin astfel de episoade cel puțin o dată pe săptămână, iar aproximativ 60% le experimentează chiar zilnic.
Atunci când o melodie ni se blochează în minte, creierul nu activează doar zonele responsabile de recunoașterea auditivă, ci și cortexul auditiv asociativ, cel care procesează structura muzicii și o „segmentează” în mici bucle repetitive. Un studiu de referință publicat în 2011 în Nature Neuroscience, realizat de echipa lui Valorie Salimpoor, a oferit primele dovezi directe, prin imagistică PET și RMN funcțional, că muzica activează sistemul dopaminergic al recompensei din creier. Anticiparea unui moment muzical preferat produce dopamină în nucleul caudat, iar confirmarea acelui moment declanșează dopamină în nucleul accumbens — două etape diferite ale aceleiași experiențe de recompensă, aceleași circuite implicate și în alte plăceri, de la mâncare la relații sociale.
Cercetătorii nu au ajuns încă la o explicație unică a fenomenului, dar una dintre cele mai susținute ipoteze pornește de la efectul Zeigarnik — tendința naturală a creierului de a reține mai ușor activitățile începute, dar neterminate. Când auzim doar un fragment dintr-o melodie, creierul poate percepe experiența ca fiind incompletă și continuă să reproducă secvența, în încercarea de a-i găși o încheiere. Din acest motiv, cele mai persistente „earworms” sunt, de regulă, refrene scurte, repetitive și ușor de memorat — un studiu din 2001 privind proprietățile melodiilor „lipicioase” a arătat că simplitatea muzicală, adesea prezentă în cântecele pentru copii, combinată cu repetiția, favorizează apariția fenomenului.
Cercetătorii de la grupul Music, Mind and Brain al Goldsmiths, University of London, adaugă un detaliu tehnic: melodiile cu note care durează mai mult, dar sunt apropiate ca înălțime (pitch), au șanse mai mari să rămână blocate în minte. Un studiu din 2015 a arătat că probabilitatea ca o melodie să revină obsesiv crește semnificativ dacă a fost ascultată de mai multe ori într-un interval scurt — frecvența și recența expunerii contează enorm. Interesant este că nu doar melodiile enervante rămân blocate: un studiu al Western Washington University a arătat că și piesele preferate pot fi la fel de „lipicioase”.
Cercetătorii de la Universitatea Bucknell au ajuns la o concluzie similară: peste jumătate dintre participanții la studiu au descris melodiile blocate în minte drept plăcute, 30% le-au considerat neutre, iar doar 15% le-au catalogat drept neplăcute. Potrivit unor neurologi citați în presa internațională, „earworms” sunt aproape întotdeauna legate de o amintire declanșată în subconștient — de emoții, de o asociere sau, pur și simplu, de reauzirea unei melodii. Persoanele predispuse să viseze cu ochii deschiși sau care au o minte mai „rătăcitoare” par să fie mai susceptibile la acest fenomen.
De asemenea, persoanele cu trăsături obsesiv-compulsive pot resimți mai acut fenomenul, tocmai pentru că nevoia de control accentuează frustrarea legată de incapacitatea de a opri bucla mentală — paradoxal, cu cât încerci mai mult să o oprești, cu atât riști să o fixezi mai puternic.