Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Regi, oameni de stat, eroi ai Războiului de Independență și ai Marii Uniri au fost șterși din spațiul public Orașele României ascund o istorie mai puțin cunoscută, scrisă nu doar în cărți, ci și în monumentele care au dispărut. Multe dintre statuile care împodobeau piețele și bulevardele în prima jumătate a secolului al XX-lea nu au fost distruse de războaie sau de trecerea timpului, ci de schimbările politice.
După instaurarea regimului comunist, începând cu anul 1948, autoritățile au urmărit eliminarea simbolurilor monarhiei și ale vechii clase politice. Regi, oameni de stat, eroi ai Războiului de Independență și ai Marii Uniri au fost șterși din spațiul public, iar odată cu ei au dispărut unele dintre cele mai valoroase opere ale sculpturii românești. Campania nu s-a limitat la demolarea unor statui, ci a urmărit rescrierea memoriei colective, înlocuind simbolurile României interbelice cu monumente dedicate Armatei Roșii și liderilor comuniști.
Cel mai cunoscut exemplu este statuia ecvestră a regelui Carol I, amplasată în fața Palatului Regal din București. Realizată de renumitul sculptor croat Ivan Meštrović și inaugurată la 10 mai 1939, aceasta îl reprezenta pe întemeietorul României moderne călare, într-o atitudine impunătoare. Monumentul considerat de numeroși istorici de artă ca una dintre cele mai reușite statui ecvestre din Europa, domina Piața Palatului.
După demolarea din 1948, statuia a dispărut. Soarta exactă a bronzului nu este pe deplin documentată, deși mult timp s-a afirmat că ar fi fost topit. Timp de peste șase decenii, unul dintre cele mai importante spații ale Capitalei a rămas gol, că și cum o parte din istoria României fusese ștearsă.
Abia în 2010, pe același amplasament, a fost inaugurată o nouă statuie ecvestră a regelui Carol I, readucând în centrul Bucureștiului imaginea primului rege al României. Un alt monument de mare valoare artistică a fost Monumentul Regelui Ferdinand I, ridicat pe Șoseaua Kiseleff în memoria suveranului care a condus România în timpul Primului Război Mondial și sub domnia căruia s-a realizat Marea Unire din 1918. Inaugurat în 1940, monumentul era tot opera lui Ivan Meštrović și fusese gândit ca un omagiu adus „Întregitorului”.
În prezent, Primăria Capitalei a comunicat readucerea monumentului în spațiul public, proiectul fiind în curs de realizare. Campania de ștergere a memoriei istorice nu s-a limitat la statui. Un exemplu impresionant este Arcul de Triumf din București.
După 1948, monumentul a fost mutilat prin îndepărtarea elementelor care aminteau de monarhie și de Marea Unire. Au fost distruse medalioanele cu chipurile regelui Ferdinand I și ale reginei Maria, fiind înlocuite cu motive florale din piatră. Totodată, au fost cioplite și șterse inscripțiile cu proclamațiile regelui Ferdinand referitoare la intrarea României în războiul de întregire și la încoronarea de la Alba Iulia din 1922.
Au fost eliminate inclusiv numele unor localități istorice precum Cetatea Albă și Cahul, aflate dincolo de Prut, într-o încercare de a estompa legăturile istorice ale României cu Basarabia. Abia după 1989 și, mai ales, în urma restaurării din 2015-2016, medalioanele regale și inscripțiile originale au fost refăcute, iar monumentul și-a recăpătat aspectul pentru care fusese proiectat. Printre victimele schimbărilor politice s-a numărat și Monumentul lui Ion C.
Brătianu, amplasat în Piața Universității din București. Inaugurat la 18 mai 1903 și realizat de sculptorul francez Ernest Henri Dubois, monumentul îl reprezenta pe omul de stat care a condus România în timpul Războiului de Independență. Era una dintre cele mai spectaculoase creații monumentale ale Bucureștiului, având aproape nouă metri înălțime și fiind însoțit de basoreliefuri și figuri alegorice.
În vara anului 1948, autoritățile comuniste au dispus demolarea monumentului, iar bronzul a fost topit.