Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Pexels. com/ Un vehicul comercial poate rămâne într-o flotă ani întregi și poate parcurge zeci de mii de kilometri în fiecare an Prețul de achiziție a fost mult timp principalul argument împotriva vehiculelor comerciale electrice.
Pentru o companie care trebuie să cumpere cinci, zece sau câteva zeci de autoutilitare, diferența de preț față de diesel poate părea suficientă pentru a închide discuția înainte să înceapă. Numai că flotele nu funcționează după aceeași logică precum mașinile personale. O autoutilitară este un instrument de lucru, iar pentru o companie contează cât costă acel instrument pe întreaga perioadă în care produce bani.
De aici apare o schimbare interesantă pe piața europeană. Tot mai multe companii nu mai compară doar prețurile din showroom, ci costul total de proprietate, cunoscut drept TCO. În acest calcul intră energia sau combustibilul, mentenanța, kilometrajul, perioadele de staționare și, în final, valoarea vehiculului.
Un vehicul comercial poate rămâne într-o flotă ani întregi și poate parcurge zeci de mii de kilometri în fiecare an. O diferență aparent mică de cost pentru fiecare kilometru devine astfel importantă. Datele analizate la nivel european indică un cost de exploatare de aproximativ 0,15 euro/km pentru o dubă electrică medie, comparativ cu aproximativ 0,20 euro/km pentru una diesel.
Diferența poate ajunge astfel la aproximativ 25% pe durata de viață a vehiculului. Există apoi mentenanța. Un sistem de propulsie electric are mai puține componente mecanice supuse uzurii.
Dispar schimburile de ulei ale motorului, sistemele de tratare a gazelor de evacuare și AdBlue, iar frânarea regenerativă poate reduce uzura sistemului clasic de frânare. Pentru o singură mașină, diferențele pot părea moderate. Pentru o flotă care acumulează milioane de kilometri, matematica arată diferit.
Tocmai de aceea, companii mari din curierat, retail și distribuție au început deja să introducă mii de vehicule electrice în flotele lor. Amazon, DHL, DPD, Tesco sau IKEA sunt doar câteva dintre exemplele europene. Există însă o nuanță importantă.
O dubă electrică nu devine automat mai rentabilă doar pentru că este electrică. Avantajul este cel mai mare atunci când vehiculul lucrează mult, pe trasee relativ previzibile, și revine seara la aceeași bază. În acest scenariu, compania poate încărca vehiculele peste noapte, la un cost considerabil mai mic decât cel al încărcării rapide publice.
Curieratul este probabil exemplul cel mai simplu. Duba pleacă dimineața din depozit, efectuează zeci sau sute de opriri în oraș și revine seara. Exact acest tip de trafic favorizează propulsia electrică: viteze reduse, multe opriri și posibilitatea recuperării energiei prin frânare regenerativă.
Același principiu se aplică livrărilor de alimente, serviciilor poștale, distribuției urbane pentru retail sau FMCG și companiilor care trimit zilnic echipe tehnice pe teren. În schimb, pentru o firmă care parcurge puțini kilometri anual, nu dispune de posibilitatea încărcării la sediu sau depinde constant de stațiile rapide publice, dieselul poate rămâne o soluție competitivă. Pragul de aproximativ 40.
000 km pe an este unul dintre reperele folosite în analizele de flotă, dar calculul trebuie făcut individual pentru fiecare companie. Schimbarea poate fi observată deja în cifrele de înmatriculare. În prima jumătate a anului 2026, în Uniunea Europeană au fost înmatriculate aproximativ 97.
800 de dube electrice, în creștere cu 41,6% față de aceeași perioadă din 2025. Cota lor de piață a ajuns la 13,2%. România reprezintă însă una dintre excepții.
În aceeași perioadă au fost înmatriculate doar 374 de dube electrice, față de 888 în prima jumătate a anului precedent. Diferența nu înseamnă neapărat că firmele românești au respins tehnologia. Suspendarea și ulterior modificarea programelor de subvenționare au influențat puternic piața locală.