Un sat bihorean de aproximativ 100 de locuitori, Colești, pe care puțini l-ar putea găsi pe hartă, a devenit ceea ce inițiatorii numesc primul sat turistic tradițional românesc. În spatele proiectului stau două familii de antreprenori din Bihor, care au cumpărat câteva zeci de case vechi și le-au dat o nouă viață. Contează felul în care au făcut-o: nu au închis satul într-un decor pentru turiști, ci au lucrat cu oamenii care trăiesc acolo. Pe fondul golirii accelerate a satelor românești, e o încercare de a arăta că o comunitate mică poate avea viitor fără să-și piardă identitatea.
Povestea începe cu George Hoțopan și soția sa, Larisa, care s-au mutat în Colești acum mai bine de zece ani. George e orășean, din Ștei, și a ales conștient drumul invers față de cel pe care l-au luat generații întregi de săteni. Își amintește că, la început, o vecină a încercat să-l oprească. I-a spus că la țară se muncește mult, că viața e grea și că nu are confortul de la oraș. El n-a renunțat și spune că nu a regretat nicio clipă decizia.
Tocmai această trecere de la „m-am mutat la țară” la un proiect care cuprinde un sat întreg face diferența. În multe locuri din România, casele țărănești sunt cumpărate pe bucăți de orășeni care vin doar în weekend sau de investitori care le transformă în pensiuni cu aer rustic, fără legătură cu viața din jur. La Colești, localnicii fac parte din poveste, iar asta poate însemna venituri pentru ei și un motiv în plus ca tinerii să nu mai plece.
Modelul nu vine din neant. În Transilvania există deja exemple de succes: în Mărginimea Sibiului, de pildă, gospodăriile tradiționale și ospitalitatea localnicilor au atras de ani buni turiști care caută altceva decât stațiunile aglomerate. Ce aduce nou Colești este scara: nu o pensiune sau două, ci un sat întreg gândit ca destinație. Asta îl face mai ambițios, dar și mai fragil.
Rămâne de văzut dacă satul își poate păstra autenticitatea pe măsură ce vin tot mai mulți vizitatori, iar echilibrul dintre turism și viața de zi cu zi a celor 100 de locuitori va decide dacă experimentul rezistă în timp. Deocamdată, cei care ajung acolo spun același lucru: la plecare, ai vrea să mai rămâi.
Sursă text și foto: Ziarul Financiar — articolul original