Una dintre cele mai cunoscute imagini ale verii din Dolomiți nu mai este cea a unui peisaj spectaculos, ci a unei cozi interminabile pentru o gogoașă, arată publicația Il Post . La refugiul Friedrich August, la aproximativ 2.
300 de metri altitudine, sute de oameni au ajuns să aștepte ore întregi pentru celebrele krapfen, după ce locul a devenit viral pe Instagram și TikTok. Fenomenul este atât de vizibil încât chiar și hotelierii și operatorii din turism, care ani la rând au susținut creșterea numărului de vizitatori, au început să vorbească despre „overtourism”, adică turismul dus dincolo de capacitatea pe care o poate suporta un loc. Sute de oameni au ajuns să aștepte ore întregi pentru celebrele krapfen.
Sursa foto: Tiktok Potrivit datelor citate de Il Post, între 2022 și 2025 numărul turiștilor din Dolomiți a crescut cu aproximativ 30%, în timp ce numărul turiștilor străini a avansat cu peste 40%. Iar creșterea continuă: în iulie 2026, sosirile au fost cu aproape 6% mai mari decât în aceeași perioadă a anului precedent. Cum au ajuns Dolomiții victimele propriului succes Transformarea nu a avut loc peste noapte.
Timp de decenii, regiunea a investit masiv în hoteluri, drumuri, instalații de transport pe cablu și infrastructură turistică. Investițiile au adus locuri de muncă și venituri, iar succesul economic a alimentat la rândul său noi investiții. Apoi au venit recunoașterea UNESCO, pandemia și, mai recent, rețelele sociale.
Pe Instagram și TikTok, anumite locuri au devenit adevărate „obiective obligatorii”. Problema este că algoritmii nu distribuie turiștii uniform. Îi trimit în aceleași câteva puncte spectaculoase, prezentate în sute de videoclipuri.
Lacul Braies, Tre Cime di Lavaredo, Seceda și Lago di Carezza se numără printre locurile care au devenit extrem de populare. Uneori, turiștii nici măcar nu fac trasee montane propriu-zise. Ajung cu telecabina, merg câteva minute până la punctul devenit viral, fac fotografia și pleacă.
Antropologul Annibale Salsa, fost președinte al Clubului Alpin Italian, spune că o parte dintre vizitatori ajung să confunde „muntele virtual” văzut online cu muntele real, transformând peisajele într-o serie de imagini aproape interschimbabile. De la fotografie la cozi, trafic și gunoi Problemele nu țin doar estetică. Presa locală a relatat în această vară despre deșeuri abandonate, focuri aprinse în zone cu risc de incendiu, graffiti pe copaci și stânci și refugii sau zone de campare lăsate în dezordine.
În același timp, traficul a devenit o problemă pentru localnici. În perioadele de vârf, drumurile către cele mai populare zone se blochează încă de dimineață, iar oamenii care locuiesc acolo și nu lucrează în turism ajung să petreacă mult mai mult timp pentru deplasările obișnuite. Există și un risc mai puțin vizibil: siguranța turiștilor.
Creșterea numărului de persoane fără experiență montană în zone care pot deveni rapid periculoase în condiții de vreme rea pune presiune suplimentară pe serviciile de salvare. Acum se caută soluții Unele zone au introdus deja sisteme de rezervare și bilete de acces. La Lago di Braies și Tre Cime di Lavaredo există măsuri pentru controlul fluxurilor.
Propunerile pentru viitor sunt însă controversate. Printre ideile discutate se află limitarea închirierilor pe termen scurt și chiar introducerea unei taxe de acces în zona Dolomiților inclusă în patrimoniul UNESCO. O altă idee este schimbarea strategiei de promovare: în loc ca toată lumea să fie trimisă către aceleași câteva obiective, turiștii ar putea fi orientați către văi și localități mai puțin cunoscute.
Este însă o dilemă complicată. Dacă aceste locuri sunt promovate intens pentru a distribui turiștii, există riscul ca ele să devină la rândul lor următoarele victime ale popularității online . Un lucru este deja evident: Dolomiții nu mai au o problemă de promovare.
Au o problemă de gestionare a succesului. Iar coada pentru o gogoașă la 2. 300 de metri este doar imaginea cea mai ușor de înțeles a unei transformări mult mai profunde.