Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Hepta/ Criza Cernavodă 2026: ce dezvăluie profesorul Lucian Georgescu despre erorile AFDJ și Nuclearelectrica România traversează una dintre cele mai dificile perioade din ultimii ani din punct de vedere energetic, pe fondul secetei prelungite și al scăderii debitului Dunării. La Centrala Nucleară de la Cernavodă, un reactor a fost deja oprit, iar al doilea urmează să iasă din funcțiune în doar două zile, în ciuda tuturor măsurilor luate pentru a preveni acest scenariu.
În acest context tensionat, prof. univ. dr.
ing. Lucian Georgescu, de la Facultatea de Științe și Mediu a Universității „Dunărea de Jos” din Galați, a făcut pentru DCNews o serie de dezvăluiri care aruncă o lumină nouă asupra modului în care autoritățile au gestionat, ani de zile, riscurile legate de răcirea reactoarelor. Specialistul explică faptul că totul pornește din perioada 2017-2018, când România negocia cu partenerii chinezi contractul pentru unitățile 3 și 4 de la Cernavodă.
Condiția impusă atunci de chinezi era clară: mărirea cu peste 100% a capacității de răcire pe Dunărea Veche. Pentru a îndeplini această cerință, ar fi fost necesare două lucrări majore — o dragare amplă pentru dublarea secțiunii pe Dunărea Veche și diminuarea fluxului dinspre canalul Bala către brațul Borcea. Potrivit lui Georgescu, doar a doua lucrare a fost realizată, cu un buget de aproximativ 10 milioane de euro, sub coordonarea Administrației Fluviale a Dunării de Jos (AFDJ).
Rezultatul, spune el, a fost exact opusul celui scontat: proiectul a fost prost conceput, iar realizarea a fost și mai proastă, astfel încât în loc să obțină efectul dorit, autoritățile au obținut rezultatul fix invers, prin apariția unui efect de pâlnie pe brațul Bala, care atrage și mai multă apă din debitul Dunării Vechi. Lucrarea de dragare, esențială pentru echilibrarea sistemului, nu a mai fost niciodată realizată — un proiect ulterior demarat de Nuclearelectrica s-a oprit după studiul de fezabilitate, fără explicații clare. Profesorul galățean susține că România deține, din 2023, prin Universitatea „Dunărea de Jos”, cea mai mare navă de cercetare de pe Dunăre, dotată cu sisteme batimetrice performante, capabile să identifice exact zonele critice unde sunt necesare lucrări hidrotehnice.
Echipa sa s-ar fi oferit să sprijine Nuclearelectrica în identificarea soluțiilor, însă răspunsul primit a fost unul de refuz, compania susținând că dispune de resurse proprii. Mai mult, cercetătorii au dezvoltat, împreună cu partenerii belgieni de la Flanders Hydraulics, un model fizic la scară al unui sector critic al Dunării (Corabia–Turnu Măgurele), considerat unul dintre cele mai mari modele de curgere fluvială din Europa. Invitațiile adresate reprezentanților AFDJ și Ministerului Mediului de a vizualiza acest model ar fi rămas, potrivit lui Georgescu, fără răspuns.
O altă dezvăluire vizează un proiect eșuat de un miliard de euro, care ar fi adus în Galați o fabrică de baterii de stocare a energiei, aparținând unei companii belgiene. Din cauza refuzului Eximbank de a acorda creditul necesar, investitorul s-a retras, mutându-și producția în Muntenegru și Polonia. Georgescu subliniază că, dacă proiectul ar fi fost dus la capăt, România ar fi avut deja capacități proprii de stocare, extrem de utile în actuala criză.
Cea mai dură parte a dezvăluirilor vizează episodul scufundării barjelor și al exploziei controlate de pe brațul Bala. Citând o sursă implicată direct în decizii, profesorul afirmă că stânca a fost aruncată în aer fără nicio șansă reală de a influența dirijarea apei către Dunărea Veche, întrucât operațiunea nu s-a bazat pe niciun studiu batimetric serios, măsurătorile fiind făcute la întâmplare. Sursa citată de Georgescu merge mai departe și afirmă că explozia ar fi avut, de fapt, un scop mediatic: stânca ar fi fost aruncată în aer pur și simplu pentru a fi filmată un videoclip.