Românii erau bombardați zilnic de propaganda comunistă cu materiale despre realizările regimului şi despre „condiţiile minunate de trai” asigurate prin grija partidului. CNSAS: Deplasări supuse filajului, convorbiri înregistrate Dacă presa română era strict controlată, regimul comunist, sensibil la modul în care starea de fapt din RSR era percepută de opinia publică internaţională, nu îi putea cenzura pe jurnaliștii străini ajunși în țară.
Din această cauză oficialităţile încercau prin orice mijloace să controleze narativul. Autoritățile nu voiau ca magazinele goale, cozile nesfârşite, lipsa alimentelor de bază, casele neîncălzite, „raţionalizarea” gazelor şi a curentului electric să apară în presa occidentală. CNSAS arată că jurnaliştii străini sosiţi în ţară erau permanent înconjuraţi de cadre de încredere, li se impunea un program bine pus la punct, de la care nu puteau devia şi le erau limitate interacţiunile cu oamenii de pe stradă.
Majoritatea celor cu care veneau în contact oficial erau colaboratori ai securităţii, deplasările erau supuse filajului, iar convorbirile le erau înregistrare cu mijloace plasate în telefoane, camerele de hotel şi chiar în automobilele închiriate prin intermediul ONT. Probe distruse în secret „Mulţi ziarişti străini erau semnalaţi cu activităţi «ostile», însă securiştii nu puteau pur şi simplu să îi reţină şi să-i intimideze. Majoritatea erau figuri cunoscute, care lucrau la instituţii de presă importante şi care, deseori, aveau relaţii prin cancelariile occidentale, iar Securitatea dorea să evite posibile scandaluri diplomatice.
Astfel încât, apelau la distrugerea secretă a probelor prin subtilizarea înscrisurilor, respectiv prin voalarea filmelor şi înregistrărilor magnetice”, arată CNSAS. În ultimă instanţă, cei care manifestau constant o atitudine anticomunistă şi publicau materiale în care prezentau situaţia reală a societăţii româneşti erau trecuţi pe lista ziariştilor indezirabili şi li se refuza pe viitor intrarea în ţară. Astfel, a fost constituită o „grupă operativă centrală de coordonare”, menită să contracareze și să neutralizeze orice încercare a jurnaliștilor străini „de a întreprinde acţiuni de natură să aducă atingere securităţii statului şi prestigiului internaţional al ţării noastre”.
Exemple de supraveghere Conform documentelor prezentate de CNSAS, un jurnalist francez intrat în țară cu viză turistică era prezentat drept „preocupat să obțină date și imagini foto cu caracter denigrator, de natură să poată fi folosite în propaganda antiromânească din exterior”. Securitștii cereau ca la ieșirea din țară „să i se facă un control atent asupra bagajelor și, în mod secret, să i se voaleze filmele și înregistrările magnetice realizate; de asemenea să i se rețină eventuale înscrisuri cu caracter ostil”. Un alt document arată cum un reporter la Radio France Internaționale a fost cazat la hotel „Turist” din Galați în noaptea de 29 spre 30 ianuarie 1983 a evitat supravegherea din partea Securității.
„Nu au rezultat legături, dar întrucât a refuzat succesiv un nr. de 4-5 camere, nu a putut fi cazată într-o cameră prevăzută cu mijloace T. O.
Se pare că special a adoptat această conduită”. CNSAS: Mașini pregătite special Într-o altă notă a Securității se arată cum unui jurnalist francez care urma să ajungă în România ise pregătise o mașină „specială” pentru închiriere. „În potrivititate cu ordinul rezolutiv al șefului unității, privind pe cetățeanul francez /…/, suspect a fi ziarist, care urmează să vină în țara noastră în ultima decadă a lunii ianuarie a.
c. , susnumitului urmează a-i fi închiriat un autoturism dotat cu mijloace TO, respectiv Dacia 1300, nr. 14-B-169.
În vederea exploatării mijloacelor speciale propun să aprobați repartizarea unui autoturism din dotarea unității, care va fi condus de mr. Cămărășan Ion și un ofițer de la Serv. „T” din cadrul Direcției a III-a care va asigura recepția datelor de interes operativ”, arată CNSAS .