Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată În peșterea de la Abri 122/1200 au fost găsite oase folosite de neanderthalieni. În adâncul Cheilor Vârghișului, ascunse în cotloanele întunecate ale unei peșteri, cercetătorii au găsit primele dovezi că neanderthalienii foloseau unelte din os pe teritoriul României de azi.
De la Munții Altai până la coasta Atlanticului, cercetătorii au găsit dovezi ale utilizării unelte lor din os de către oamenii de Neanderthal, dar regiunea carpatică a fost în mod misterios lipsită de dovezi. Un nou studiu, publicat în Journal of Quaternary Science, umple acest gol cu unelte minuscule din os folosite pentru răzuit, ascuțit și tăiat, înainte de a fi aruncate și uitate. „ Nu vreau să fiu excesiv de critic față de metodele folosite în trecut de arheologi ”, spune Ștefan Vasile, lector la Universitatea din București.
„ De multe ori, doar oasele mai mari sau mai complete au fost recuperate. ” Oasele mai mici au fost adesea ignorate, dar exact acelea sunt piesele care prezintă cele mai mari dovezi ale utilizării uneltelor. Peștera de la Abri 122/1200, ocupată de oameni în urmă cu aproximativ 230.
000, până la 60. 000 de ani. Cam în aceeași perioadă, neanderthalienii din Franța până în Crimeea foloseau unelte din os.
Dar, în pofida deceniilor de săpături, inclusiv a săpăturilor din 2014 de la Abri 122/1200, efectuate de Marian Cosac și George Murătoreanu de la Universitatea Valahia din Târgoviște, nu a fost găsită vreodată nicio unealtă neanderthaliană definitivă. Acest lucru i-a determinat pe cercetători să se întrebe de ce neanderthalienii din Abri 122/1200, care fabricau unelte din piatră și vânau animale masive, inclusiv rinoceri lânoși și bizoni, nu foloseau și unelte din os. Pentru a afla acest lucru, cercetătorii au analizat cu atenție fiecare fragment de os, căutând cel mai mic indiciu că cineva le-ar fi folosit cu mii de ani în urmă.
Fiecare piesă a fost examinată la microscop pentru a depista semne de zgârieturi minuscule, margini rotunjite și capete lucioase și lustruite – dovezi că oasele fuseseră folosite la altceva. Pentru a se asigura că ceea ce vedeau era real, cercetătorii și-au fabricat propriile unelte din os, imitând sarcinile neanderthalienilor lovitură cu lovitură. Apoi și-au examinat propriile unelte la microscop și le-au comparat cu resturile de os antice.
Dintre cele peste 10. 000 de oase, doar 83 prezentau semne inconfundabile de manipulare umană. Fiecare a fost clasificat diferit: cele folosite pentru ascuțirea uneltelor de piatră, prelucrarea pieilor și a plantelor, și unelte în formă de pană, menite să despice obiectele în jumătate.
Unele erau hibride, folosite la mai multe scopuri, iar două erau utilizate ca ciocane. Descoperirea înseamnă că România are probabil mai multe unelte neanderthaliene. „ Este posibil ca unele unelte din os să se afle undeva în niște sertare…
”, este de părere Ștefan Vasile, „ și s-ar putea chiar să se afle în sedimentele excavate de cercetătorii anteriori. ” Conform studiului, acestea erau unelte utile, adică erau folosite pe moment. Ele indică un model în care neanderthalienii au prioritizat viteza și utilitatea imediată.
Neanderthalienii au apucat orice os le era la îndemână, l-au folosit și au mers mai departe. „ Neanderthalienii care foloseau unelte din os, și unele mici pentru a efectua o gamă mai largă de acțiuni, reprezintă o dovadă care susține o ingeniozitate și o inventivitate distincte, o complexitate a procesului de gândire neanderthalian pe care mulți oameni încă o consideră greu de crezut ”, explică arheologul. Împrumutând un citat de la Terry Pratchett, Ștefan Vasile spune că astfel de descoperiri sunt un pas în povestea umană care, în cele din urmă, ne-a plasat „acolo unde îngerul care cade întâlnește maimuța care se ridică ”.
Următoarea mare provocare este găsirea rămășițelor neanderthaliene. În pofida anilor de săpături, niciuna nu a fost găsită până acum.