Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Homosexualitatea era o practică obișnuită în polisurile grecești din Antichitate (Re)deschidem „Dicționarul” cu doi termeni împrumutați din persană, via turcă – puști și pușlama – și-l închidem cu dezvelirea rădăcinilor unui nume ce doar sună înspăimântător: Gâdea. La catedră, etnologul Gheorghiță Ciocioi: „Puștiul, astăzi, la noi, e un tânăr încă necopt, aproape un ștrengar.
Pușlama – cineva prost crescut, o lichea. De unde se trag, totuși, aceste două cuvinte ? Românii, asemenea balcanicilor, au împrumutat cuvântul puști de la otomani – pușt – originea termenului dat fiind însă una persană.
Ce însemna pușt în persană? – «Spate, partea din spate». Iar în sens figurat – «fund».
Cuvântul este înrudit cu avestanul paršti-spate – și cu termenul sanscrit pṛṣṭha – spate, partea dorsală. De aici, sensul peiorativ întâlnit în turcă și în limbile balcanice, unde pușt a ajuns să însemne homosexual, sodomit, ori om lipsit de caracter. Thesaurus Linguarum Orientalium (1680): puşt – scortum sodomiticum, adică partener pasiv într-o relație homosexuală”.
Aceleași coordonate: „ Dicționarele turcești de azi rețin definiția pentru pușt: tânăr, băiat care servește plăcerilor homosexualilor (TDK). Tinerii necăsătoriți erau jigniți prin această numire, fiind astfel «certați» «să intre în rândul lumii». În timp, la noi, termenul a fost «îmblânzit», ajungând din a desemna pe un tânăr dedat perversiunilor – cu păstrarea, totuși, a unor adăugiri «porcoase» (cu iertare…
) – puști «cor.. t», puști «gă…r» ,- la nevinovatul «tânăr necopt». După modelul patalama, pașalama (act oficial, din turcescul pașalama), haimana, de la rădăcina puști se va ajunge la puș(t)lama – printr-un sufix peiorativ românesc, sensul fiind acela de derbedeu, rătăcitor, lichea”.
În continuare, povestea numelui Gâdea, un nume de familie (astăzi), care nu se trage de la cel al vreunui călău: „Gâdea e un nume destul de răspândit la noi, mai ales în sudul țării. Și oricât ni s-ar părea de ciudat, în trecut, acesta era un nume… de botez.
Ajuns, cu timpul, nume de familie. E întâlnit ca nume de botez în Oltenia , dar nu numai. Sunt chiar și ctitori de mănăstiri, boieri olteni ce poartă acest nume – ca, de pildă, Gâdea Balotescu, la Căscioarele, Vlașca.
Numele, la origine, este unul slav (la fel ca Stan, din Stanislav, Ivan etc. ), fiind datorat influenței medio-bulgarei în Biserica noastră”. Detaliat: „Gâdea este întâlnit des în documente slave și otomane de la sud de Dunăre și chiar mai aproape de zilele noastre (în nord-vestul și în centrul Bulgariei mai ales – Gădio, Gadio, Gădeo, Găde, Gadi, Gade, Gădev etc.
– în regiunile Troian, Gabrovo, Sevlievo etc. ”. Tot aici: „În slava sud-dunăreană, Gădio, Găde/Gădea s-a dezvoltat ca o formă diminutivală, populară – o prescurtare a numelui creștin Gavriil, fiind un exemplu clasic slav de adaptare a unor nume biblice-bisericești pentru a deveni mai ușor de pronunțat în viața de zi cu zi.
Ultima parte a numelui este eliminată, iar primei silabe (Ga-) i se adăugă sufixul diminutiv antroponimic tipic sud-slav -tio/-dio (ca în Petăr – Petio, Mitko, Mitio etc. ). Astfel, Gădeo, Gătio, Gadio, Găde etc.
, la sud de Dunăre, era serbat pe 26 martie și 8 noiembrie, numele apărând și în poezia și proza bulgară clasică (Cicio Gădeo – Unchiul Gâdea/Gavriil). Așadar, să nu ne speriem – Gâzii (deloc puțini) de astăzi, de la noi, n-au avut strămoși gealați, călăi. Au fost oameni pașnici, ca toți ceilalți”.
Alt nume cu înțeles uitat – Siegfried: „Nume rar la noi. De origine germană. În «althochdeutsch» (vechea germană «de sus»): sigu (victorie); fridu (pace, protecție, siguranță).
În tălmăcire aproximativă: «cel care aduce pacea prin victorie». Nume purtat de mai mulți sfinți în decursul istoriei. De asemenea, prezent în «Cântecul Nibelungilor» (unde ucide dragonul și o trezește pe Brunhilda din somn)”.