Editoriale Articole Analize Anchete Video G4Plus Contact Donează Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media. HealthyLife InspiRO Life FERMA DUTTON pe SkyShowtime Flexibilitatea, noul ritm al muncii Travel Sportz Fashion Timp liber ENTR Evenimente G4Debate Orașul meu Green News COHERO4EU Ochii pe rețele Tech Trends Showcase Apă și Energie Investiții la bursa WizzTravel Feed Your Brain Beach Please! Sweet Movie Mercedes-Benz (e)Sprinter: succesul afacerii mele!
4Mind Sport 2024 Home » Editoriale » De ce votează lumea AUR? Un sondaj şi o carte De ce votează lumea AUR? Un sondaj şi o carte 09 iul.
2026 Sorin Ioniță • Editoriale –> SHARE: WhatsApp icon Sursa Foto: Arhiva Personală Adaugă-ne ca sursă preferată Urmărește-ne in Discover Ascultă articolul Aflăm din recentul sondaj al ARP că George Simion şi partidul lui s-au stabilizat la un nivel îngrijorător şi au tracţiune la o treime din popor; în alte tabere politice există fluctuaţii şi frământări. Măcar e bine că, după vreo două luni de secetă de date şi criză politică, avem în fine la ce ne uita. Ce rămâne însă neexplicat de industria sondoare din România e mecanismul cauzal – adică de ce au oamenii opţiunile pe care le au, ce anume îi motivează şi le modelează comportamentul electoral.
În piaţa de consultanţă onestă sunt bani puţini, universităţile nu fac cercetare aplicativă deoarece e sub demnitatea lor, iar astfel de studii sunt scumpe şi pretenţioase. O tentativă a apărut însă de curând pe piaţă: volumul „Suveranismul în România”, scris de trei cercetători de la ICCV. Fiind singura carte pe subiect, e de departe cea mai bună (!
); autorii sunt invitaţi în emisiuni şi podcasturi. E nevoie mare de atare demersuri serioase, cu analiză socială şi anchete de profunzime, inclusiv cu instrumentele antropologiei. Mă întreb însă dacă cei care comentează au trecut dincolo de titlul cărţii, fiindcă pe mine lectura m-a lăsat în final cu întrebarea din titlu tot fără răspuns.
Trei obiecţii aş avea, formulate constructiv, ca punct de plecare pentru o dezbatere care sper să continue. Teza centrală a cărţii e că ascensiunea suveranismului la noi se datorează în principal inechităţii din societate, iar dacă aceasta s-ar reduce, suveranismul s-ar dezumfla electoral. Problema empirică e că în perioada în care AUR (şi mişcarea care l-a incubat) au crescut spectaculos, inegalitatea veniturilor în România (indicele Gini) a mers în direcţia opusă ipotezei: am avut un maxim de vreo 0.
37 în momentul aderării la UE, apoi s-a stagnat un pic sub nivelul ăsta, iar după 2016 inegalitatea a tot scăzut până la valoarea de 0. 32 în 2025, plasând România undeva la mijlocul clasamentului european. Suntem mai egali decât unii dintre vecinii noştri, şi oarecum la nivelul Italiei sau Spaniei.
La fel s-a întâmplat şi cu rata riscului de sărăcie în România, în scădere sensibilă după 2016. Cu alte cuvinte, pare că populismul în România a crescut exact într-o perioadă în care inechitatea şi rata sărăciei au scăzut. Paradox.
Autorii remarcă în trecere contradicţia, dar în cele 300 de pagini acordă chestiunii doar vreo două paragrafe, ceea ce e bizar. Bun, poate că indicele Gini e reducţionist; ar fi necesare şi alte măsuri ale inegalităţii, cum ar fi cea a stocului de avere, care e altceva decât venitul etc. Doar că ele sunt mai greu de construit, deci până una-alta Gini e singurul indicator robust şi comparabil internaţional pe care îl avem.
Nu poţi să treci peste el ca şi când n-ar exista şi în schimb să glosezi teoretic pe pagini întregi despre racilele globalizării şi neoliberalismului în Occident după anii ’70, fără să fie foarte clar ce treabă are asta cu întrebarea de cercetare pentru România. Se mai discută despre inegalitate regională ca motor pentru suveranism, dar şi aici apar dificultăţi.