Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Karola G – Pexels/ Steagul roșu a fost arborat în mai multe stațiuni, însă mulți turiști au ignorat avertismentele și au intrat în mare, în pofida curenților puternici și a valurilor agitate „Marea își cere tributul” – zicală bătrânească sau adevăr confirmat de știință? Iată ce se schimbă cu adevărat în Marea Neagră după 15 august, de ce cresc brusc înecurile în această perioadă și cum poate fi recunoscut, de pe plajă, un curent periculos.
Pe litoral ul românesc circulă de generații o expresie simplă, spusă mai ales de bunici către nepoții plecați la scăldat: marea își cere tributul. Nu este doar o superstiție de coastă. Localnicii din Constanța, cei care au crescut cu Marea Neagră la câțiva pași de casă, o repetă în fiecare vară ca pe un avertisment serios, nu ca pe o legendă.
Iar cifrele ultimilor ani par să le dea dreptate: numărul înecurilor de pe litoral a crescut vizibil față de urmă cu două-trei decenii, când, spun constănțenii mai în vârstă, apa era mai blândă și curenții aproape inexistenți. Ceea ce părea cândva o poveste transmisă pe cale orală se transformă acum într-un fenomen pe care specialiștii îl explică punctual, cu argumente din meteorologie și oceanografie. Specialiștii explică faptul că schimbările climatice de pe uscat au un echivalent direct în comportamentul mării.
Diferențele de temperatură dintre straturile de apă au devenit mult mai mari, iar vitezele curenților au crescut considerabil, ceea ce a dus la o transformare radicală a felului în care se mișcă apa lângă țărm. Practic, spre finalul verii, vânturile se intensifică și agită apa mult mai puternic decât în iulie. În paralel, apare fenomenul cunoscut sub numele de upwelling: mase de apă rece, aflate în adâncuri, sunt împinse brusc la suprafață.
Așa se explică situațiile în care, deși aerul arată aproape 40 de grade, apa mării poate coborî spre 13 grade în doar câteva ore. Contrastul termic nu este doar neplăcut, ci periculos: organismul, obișnuit cu căldura de pe plajă, intră brusc într-o zonă de vasoconstricție, iar acest șoc poate duce, în cazuri grave, la hemoragii cerebrale sau colaps cardio-respirator. Cea mai frecventă cauză reală a înecurilor de pe litoral nu este lipsa de experiență, ci curenții de retur, cunoscuți și ca rip currents.
Aceștia se formează atunci când apa adusă de valuri spre mal caută drum de întoarcere spre larg și se concentrează pe un culoar îngust, de obicei acolo unde fundul mării are o adâncitură sau un spațiu între bancurile de nisip. Un cercetător de la Facultatea de Geografie a Universității din București atrage atenția asupra vitezei cu care se schimbă condițiile pe litoralul românesc: marea poate trece de la calm total la valuri de patru-cinci metri în mai puțin de o oră, iar curenții se formează la fel de brusc, adesea fără avertisment vizibil. Paradoxal, zona cu curent de retur pare adesea mai calmă decât apa din jur, tocmai pentru că valurile nu se sparg vizibil acolo.
O fâșie de apă mai liniștită, o culoare mai închisă, sau spumă și resturi purtate în linie dreaptă spre larg pot trăda prezența unui astfel de curent. Eforie Nord, Costinești, 2 Mai, Jupiter, Venus, Saturn și Neptun rămân, potrivit specialiștilor, zonele cele mai expuse. Instinctul oricărei persoane prinse într-un curent de retur este să înoate cu toată puterea spre țărm.
Este exact reacția care duce cel mai des la epuizare și înec, chiar și în cazul înotătorilor experimentați. Un salvamar cu peste 20 de ani de experiență compară senzația cu încercarea de a înota în amonte pe un râu de munte: energia se consumă rapid, fără niciun rezultat real. Dacă oboseala sau panica devin copleșitoare, prioritatea se schimbă complet: plutitul pe spate, ridicarea unui braț și strigătul după ajutor pot face diferența, pentru că un curent de retur trage spre larg, nu spre fund.
Colacii și saltelele gonflabile, atât de populari mai ales printre copii, pot agrava o situație de curent periculos.