Editoriale Articole Analize Anchete Video G4Plus Contact Donează Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media. Procesul a început după ce producătorii de energie pe lignit, în special Complexul Energetic Oltenia (CEO), au ajuns într-o situație financiară critică după ce prețul certificatelor de emisii de dioxid de carbon (CO₂) a crescut de la an la an. Pentru a evita falimentul companiei, statul român a fost obligat să solicite aprobarea Comisiei Europene pentru acordarea unui ajutor de salvare, condiționat de un amplu plan de restructurare și decarbonare.
A venit apoi PNRR, prin care România s-a angajat să facă decarbonizarea sistemului energetic, cu termene clare, așa-numitele jaloane, de care depind diferite tranșe de finanțare. Centralele pe cărbune au fost coloana vertebrală a sistemului energetic național pentru decenii. Acum 10 ani, CEO avea o putere instalată de peste 4000 MW și producea permanent mai mult de un sfert din necesarul României.
În 2005, Uniunea Europeană a impus un sistem pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, folosind un mecanism de piață, nu prin interzicerea directă a utilizării cărbunelui. Așa au apărut certificatele de CO₂. Prin acest mecanism, poluatorii trebuiau să cumpere astfel de certificate, care să acopere emisiile de dioxid de carbon eliberate în urma proceselor industriale.
Numărul de certificate la nivel european era limitat și funcționa un sistem de licitație pentru achiziționarea lor. Problemele au început pentru Complexul Energetic Oltenia în 2018. Uniunea Europeană a redus atunci numărul de certificate ce pot fi cumpărate, iar prețul lor a explodat.
În numai doi ani, costul certificatelor de emisii a urcat de la aproximativ 5 euro, în 2017, la 25–30 de euro pe tonă, în 2020. Pe 6 august 2026, un astfel de certificat costă 85 de euro. Grupurile energetice ale complexului, cu instalații vechi de 30-40 de ani, erau poluatoare, iar compania avea nevoie de multe certificate pentru a-și continua activitatea.
Iar achiziția lor a crescut costurile de producție, iar CEO a început să aibă probleme financiare tot mai mari. Situația financiară a Complexului Energetic Oltenia a devenit atât de gravă încât, în februarie 2020, statul a fost nevoit să-i acorde un împrumut de urgență de aproximativ 251 de milioane de euro, pentru a-și putea continua activitatea. Legislația europeană privind ajutoarele de stat permite acordarea unui astfel de sprijin doar temporar, pentru maximum șase luni.
După expirarea acestui termen, statul avea două opțiuni: fie recupera integral banii, fie prezenta Comisiei Europene un plan credibil prin care compania să redevină viabilă pe termen lung. În decembrie 2020 , Complexul Energetic Oltenia a trimis un plan de restructurare, până în 2026, către Comisia Europeană, care prevedea închiderea etapizată a unor capacități de producție și exploatări miniere, precum și externalizarea unor activități. Dar și investiții în unități noi de producție cu o capacitate instalată cumulată de aproximativ 2.
000 MW. Planul urma să fie sprijinit de un ajutor de restructurare în valoare de până la 2,66 miliarde EUR, sub formă de granturi, sub forma unei garanții de stat pentru un împrumut, a unei injecții de capital și a unei conversii a împrumuturilor în granturi Planul a fost notificat Comisiei Europene de Guvernul Orban în decembrie 2020, revizuit în perioada Guvernului Cîțu și aprobat definitiv în ianuarie 2022, în mandatul Guvernului Ciucă. Planul de restructurare al Complexului Energetic Oltenia și PNRR sunt două instrumente juridice diferite, care au legătură între ele doar prin obiective.
România și-a asumat prin PNRR reforme privind decarbonizarea sistemului energetic și respectarea unui calendar de eliminare a producției pe cărbune. De acest calendar – așa-numitele jaloane – depinde deblocarea tranșelor de finanțare.