Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată unsplash. com/De la transpirație la acarieni: ce cauzează mirosul urât din dormitor Te trezești dimineața și primul lucru pe care îl observi este un miros stătut, greu de definit, care dispare abia după ce deschizi geamul?
Nu ești singurul. Fenomenul are explicații științifice clare, de la propria respirație și transpirație, la umiditatea acumulată în saltea și lenjerie. Dacă te trezești dimineața și, chiar înainte de a deschide ochii complet, simți un miros stătut, ușor acru, greu de descris, nu e o senzație imaginară.
Mirosul pe care îl percepi dimineața este, de fapt, un amestec real de aer viciat, umiditate crescută și compuși organici proveniți din propriul corp și din materialele din cameră, acumulați pe parcursul nopții, într-un spațiu închis. 1. Respirația și transpirația nu se opresc în timpul somnului.
Chiar dacă organismul este în repaus, corpul continuă să funcționeze intens pe timpul nopții. Prin respirație elimini constant dioxid de carbon, iar prin piele pierzi vapori de apă, procese complet naturale, care nu încetează cât timp dormi. Într-o cameră închisă, fără circulație de aer, aceste elemente se acumulează treptat, modifică compoziția aerului și cresc concentrația de dioxid de carbon, motiv pentru care aerul dimineața pare „greu”, chiar înainte de a identifica un miros anume.
2. Respirația urât mirositoare (halitoza) matinală. Halitoza afectează, conform specialiștilor, aproximativ una din patru persoane în mod regulat, iar varianta matinală are o explicație clară: fluxul salivar aproape dispare în timpul somnului.
Saliva are un rol purificator, care reduce activitatea bacteriilor din cavitatea bucală, iar când secreția salivară scade drastic pe timpul nopții, bacteriile se înmulțesc, generând compuși cu miros neplăcut, care se resimt atât la respirație, cât și, difuz, în aerul din jurul patului. 3. Transpirația acumulată în lenjerie și saltea.
Urmele de transpirație imprimate pe cearșafuri, huse de pernă și saltea sunt una dintre cele mai frecvente surse de miros persistent în dormitor. Transpirația în sine e aproape inodoră la început, dar descompunerea ei de către bacteriile de pe piele și din textile produce mirosurile specifice, tot mai puternice cu fiecare noapte în care lenjeria nu este schimbată. 4.
Acarienii de praf. Aceste organisme microscopice, de doar 0,2-0,3 milimetri, invizibile cu ochiul liber, sunt atrase exact de mediul cald și umed pe care corpul îl creează în timpul somnului, saltea, pernă, pătură. Deși acarienii înșiși nu au un miros propriu-zis puternic, resturile lor biologice și acumularea de praf organic din saltea contribuie la senzația de aer „greu” și stătut resimțită dimineața, mai ales în paturile unde salteaua sau pernele nu sunt curățate periodic.
5. Umiditatea prea ridicată din cameră. O umiditate constant peste 60% în dormitor favorizează atât dezvoltarea acarienilor, cât și, în cazuri mai severe, apariția mucegaiului, pe pereți, în spatele mobilierului lipit de perete sau chiar în interiorul saltelei, dacă aceasta nu are suficient timp să se usuce complet între utilizări.
Mucegaiul are un miros caracteristic, de pământ umed, ușor de recunoscut, dar adesea confundat inițial cu „aer stătut”. 6. Materialele textile care „rețin” mirosurile.
Covoarele, draperiile groase, tapițeriile și chiar lenjeria de pat din fibre sintetice au tendința de a absorbi și reține mirosurile din aer,de la transpirație, la praf sau chiar mirosuri venite din alte camere ale casei și de a le elibera treptat, mai ales în condiții de umiditate crescută. 7. Lipsa ventilației naturale a camerei.
Dormitoarele orientate spre curți interioare, camerele fără fereastră suficient de mare sau cele în care fereastra rămâne închisă noaptea din motive de siguranță, zgomot sau frig, acumulează, evident, mult mai mult aer viciat decât o cameră cu circulație constantă de aer proaspăt.