Mulţi pensionari din estul Germaniei se bazează exclusiv pe pensia lor de la stat, în timp ce mulţi din vest primesc pensii de la companii sau venituri din economii private pentru pensie, pe lângă pensia lor de la stat. Pe vremea Germaniei de Est, oraşele Halle, Bitterfeld şi Leuna din ceea ce este acum landul Saxonia-Anhalt formau Triunghiul Chimic.
Regiunea era inima industriei chimice a ţării. Acolo se producea orice, de la mase plastice şi cauciuc sintetic la îngrăşăminte şi carburanţi. Bezirk (Regiunea) Halle era crucială pentru autosuficienţa industrială a est-germanilor.
Bezirk Magdeburg devenise cel mai mare centru de producţie de utilaje şi maşini grele. Fabricile produceau echipament industrial, structuri de oţel şi utilaje şi infrastructură miniere pentru întregul Bloc Estic. Iar câmpiile din Magdeburger Börde făceau din acele locuri grânarul Germaniei de Est.
Reunificarea a erodat brutal măreţia economică a acestei regiuni. Minele s-au închis, iar fabricile s-au lovit mortal de concurenţa vestică. S-au instalat frustrarea şi nostalgia.
Apoi au venit diverse crize pentru ca în final întreaga industrie germană să-şi piardă măreţia sub impactul unor politici energetice dezastruoase, al unui model de dezvoltare depăşit şi al tăvălugului industrial chinezesc. În Saxonia-Anhalt în weekend au fost alegeri. Partidul Alternativa pentru Germania (AfD), considerat de extremă dreapta, le-a câştigat detaşat, mizând pe dezastrul economic, frustrare şi nostalgie.
Nu ar trebui să mire pe nimeni. După căderea Zidului Berlinului, extremismul politic a fost la el acasă în Saxonia-Anhalt. Să fi contat faptul că în industria chimică numărul de locuri de muncă s-a prăbuşit de la 155.
000 în 1989 la 10. 000 în prezent? Experţii atribuie victoria şocant de clară a AfD, cu 44% din voturi, în alegerile regionale în mare parte nemulţumirii larg răspândite în rândul locuitorilor rămaşi ai landului faţă de ce se întâmplă cu Germania şi în partea lor de ţară.
Multe locuri de muncă au dispărut în anii de după reunificare, în special în industria minieră a lignitului şi în industria chimică, scrie Deutsche Welle. Şomajul rămâne peste media naţională. Partea de sud a Saxoniei-Anhalt este forţată de mult timp să se reinventeze din cauza schimbărilor structurale necesare în urma deciziei de a elimina treptat lignitul.
Cu o populaţie de aproximativ 2,1 milioane de locuitori, Saxonia-Anhalt este unul dintre landurile cu cea mai mică densitate a populaţiei din Germania. Doar două oraşe, capitala Magdeburg şi Halle, au peste 200. 000 de locuitori.
Puţin sub 800. 000 de oameni au locuri de muncă supuse contribuţiilor la asigurările sociale. De asemenea, Saxonia-Anhalt se confruntă cu provocări demografice pronunţate.
Cu o vârstă medie de 48,3 ani, în 2024 avea ce mai îmbătrânită populaţie din Germania. Landul are, de asemenea, un dezechilibru de gen pronunţat în rândul grupelor de vârstă mai tinere, cu aproximativ 120. 240 de bărbaţi cu vârste cuprinse între 18 şi 29 de ani, comparativ cu 103.
180 de femei. La sfârşitul anului 2025, cetăţenii străini reprezentau aproximativ 9% din locuitori, comparativ cu 15% la nivel naţional. O bună parte din tineri au părăsit landul şi nu s-au mai întors niciodată.
Mulţi oameni se opun imigraţiei continue, chiar dacă populaţia străină rămâne relativ mică. Deşi ponderea ei este redusă, dimensiunea acesteia a crescut semnificativ în ultimul deceniu. Potrivit Oficiului de Statistică, numărul persoanelor fără cetăţenie germană s-a dublat din 2015.
AfD a făcut din imigraţie o temă centrală de campanie în Saxonia-Anhalt, avertizând asupra „prea multor imigranţi“ şi a „influenţei străine“. Percepţia că landurile est-germane încă nu le-au ajuns din urmă pe cele vest-germane pare să rezoneze cu alegătorii. AfD a câştigat un sprijin larg în jurul acestui mesaj, în special în rândul alegătorilor mai tineri.