Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Ai flori multe, dar roșii puține? Iată de ce Vara asta, mulți grădinari se confruntă cu aceeași dramă: tufele de roșii sunt pline de flori galbene, dar după câteva zile găsesc un adevărat covor de flori căzute pe jos, fără să apuce vreodată să lege fruct.
Fenomenul poartă un nume tehnic – „avortarea florilor” – și, contrar primei impresii, nu e o boală, ci un semnal clar de alarmă: planta nu are condițiile ideale pentru a duce fructele la maturitate și renunță la flori pentru a-și conserva energia. Căderea florilor la roșii are mai multe cauze posibile, care pot acționa separat sau, de multe ori, combinat. Temperatura, principalul vinovat.
Roșiile au nevoie de un interval termic relativ îngust pentru ca polenul să rămână viabil: temperaturile optime pentru legarea florilor se situează între 21 și 29°C ziua. Sub 13°C sau peste 29-35°C ziua, respectiv peste 21°C noaptea, polenul nu mai germinează corect, iar florile avortează. În plină caniculă – motivul principal al problemei chiar în acest sezon -, dacă temperatura din solar depășește 35°C, polenul devine steril, deoarece la temperaturi înalte e stopată și funcția de fotosinteză, planta nemaiproducând carbohidrații necesari pentru hrănirea florilor și a fructelor nou formate.
Polenizarea deficitară. Deși florile de roșii conțin atât partea femeiască, cât și cea bărbătească în aceeași floare, iar planta se poate autopoleniza, polenul are nevoie de un factor extern – vânt, vibrație sau insecte polenizatoare – ca să se transfere corect. În solarii și sere, unde curenții de aer lipsesc și nu există albine sau bondari, acest proces devine mult mai dificil, iar florile netratate cad înainte de a produce rod.
Umiditatea nepotrivită. Atât excesul, cât și lipsa de umiditate afectează polenizarea. Aerul prea uscat usucă stigmatul florii, în timp ce aerul prea umed (peste 70-80%) face polenul lipicios și greu de transferat, blocând practic fecundarea.
Dezechilibre nutriționale. Excesul de azot (din îngrășăminte precum ureea sau gunoiul de grajd) duce la creșteri vegetative excesive – planta „crește” mult în frunze și lăstari, dar „uită” să hrănească florile, care se usucă rapid. Lipsa de bor e la fel de problematică: borul e elementul-cheie pentru formarea tubului polinic, drumul pe care polenul îl parcurge către ovar – fără bor suficient, fecundarea eșuează, iar planta „simte” că floarea e goală și o aruncă.
Deficitul de potasiu se manifestă suplimentar prin îngălbenirea marginilor frunzelor, care devin ulterior maro închis. Supraîncărcarea plantei. La un număr foarte mare de flori sau fructe deja legate, planta nu mai poate susține nutrițional toate etajele – unele flori sunt sacrificate automat, ca mecanism natural de reglare a producției.
Ajută manual polenizarea. Cea mai simplă și eficientă metodă rămâne mișcarea ușoară a plantelor sau scuturarea lor manuală, zilnic, la amiază (între orele 12:00-14:00), când umiditatea aerului e mai scăzută – momentul optim pentru transferul polenului. O periuță moale poate fi folosită, alternativ, pentru a transfera polenul direct între flori.
Folosește bondari, în solarii. Pentru culturile în spații protejate, introducerea de bondari sau albine pentru polenizare oferă rezultate net superioare metodelor mecanice – bondarul scutură floarea pe toată perioada propice fecundării, spre deosebire de o intervenție manuală, punctuală. Tratamente foliare cu bor.
Pentru stimularea fructificării, se poate pulveriza o soluție de acid boric (5 g la 10 litri de apă), la fiecare 10-14 zile, sau îngrășăminte speciale care combină bor, calciu și magneziu – de regulă aplicate cu 3-5 zile înainte de deschiderea florilor de pe fiecare etaj al plantei. Important: tratamentele foliare nu se aplică atunci când temperatura din solar depășește 25°C, pentru a evita arsurile pe frunziș. Corectează fertilizarea.