Investitorii străini vor mai multă Românie pe bursă, dar se lovesc mereu de aceeași problemă: nu au în ce să investească sume suficient de mari. Dan Iacopetti, managing director pe equity capital markets la Citi Londra, spune că fondurile globale sunt interesate constant de piața locală. Interesul lor se transformă însă greu în bani plasați, din cauza lichidității reduse și a numărului mic de companii mari listate. Bancherul a vorbit despre asta la conferința ZF Piaţa de Capital 2026.
Iacopetti crede că România are un avantaj pe care multe piețe europene nu îl au: o bază internă de investitori tot mai solidă. Investitorii de retail sunt tot mai numeroși, iar cei instituționali, în special fondurile de pensii, au ajuns la o dimensiune serioasă. Pentru un fond străin, asta înseamnă mai mulți parteneri de tranzacționare atunci când vine vorba de o ofertă publică. „În cele din urmă, este un joc bazat pe cerere şi ofertă”, a spus Iacopetti. El a adăugat că profunzimea pieței interne din România este „relativ unică” în Europa.
Tocmai aici apare și un paradox. Fondurile de pensii românești și alte instituții locale cumpără de obicei acțiuni pe care le păstrează ani la rând, strategia numită „buy and hold”. Asta dă stabilitate pieței, dar reduce volumul de acțiuni care se tranzacționează efectiv. În plus, bursa de la București e dominată mai ales de companii de dimensiune medie. Marii investitori instituționali globali au în schimb portofolii tot mai mari și au nevoie de participații pe măsură, altfel poziția nu contează în portofoliu. Concluzia lui Iacopetti e simplă: principala barieră pentru investitorii internaționali este lipsa oportunităților la o scară suficient de mare.
Pentru a arăta ce se poate face, bancherul a amintit de listarea Hidroelectrica, care a avut loc acum aproape trei ani. A numit-o o tranzacție globală extraordinară și un moment important pentru țară. De atunci nu a mai apărut însă nicio ofertă de acțiuni de o asemenea dimensiune. Iacopetti a spus deschis că i-ar plăcea să vadă mai multe companii pe bursă, mai ales din zona de consum, unde oferta e acum slabă. Piața locală se sprijină în prezent pe energie și pe sectoarele legate de ea. De aceea, discuțiile cu investitorii ajung des la evoluția prețurilor materiilor prime, un risc pe care un portofoliu românesc aproape că nu îl poate evita.
Mai sunt și alte întrebări pe care le pun fondurile străine. Unele privesc cât de solidă va fi creșterea economică a României în 2027 și 2028, într-o perioadă în care economia trebuie să se adapteze după anii de deficite mari. Altele privesc contextul politic, deși Iacopetti a observat că subiectul pare să preocupe mai mult presa internă decât pe cea internațională și că problema apare și în alte state europene. Pe scurt, pentru investitorii globali riscul politic nu e principalul obstacol. Problema e mai degrabă că pe bursa de la București sunt prea puține acțiuni mari, ușor de cumpărat și de vândut. Asta se poate rezolva doar prin listări noi, inclusiv ale companiilor de stat, care sunt amânate de ani de zile.
Sursă text și foto: Ziarul Financiar — articolul original