Marţi dimineaţă, în a doua zi cu cod roşu de caniculă din această lună, aerul pare blocat sub acoperişul Gării de Nord. După ce trenurile care veneau din Galaţi, Braşov, Craiova sau Buzău au avut fiecare întârzieri de câteva zeci de minute, Gara de Nord s-a umplut, ca un furnicar, de oameni care alergau spre job, spital sau şcoală, sperând să recupereze cu mijloacele de transport timpul pierdut în tren.
Sub acoperişul Gării de Nord se formează într-o zi cu temperaturi ce trec de 40 de grade un aer tot mai sufocant, care deja la orele prânzului devine greu de suportat. Oamenii merg prin gară cu sticle mari de apă rece şi evantaie improvizate pentru a se mai răcori. În acelaşi timp, privesc parcă fără speranţă la tabelele cu plecări şi sosiri, care anunţă alte zeci de minute de întârzieri.
„Am venit de dimineaţă de la Braşov şi am ajuns cu o întârziere de o oră la Bucureşti, noroc că m-am gândit că o să fie întârzieri şi mi-am luat o marjă de timp. Acum la întorcere mă uit la tabelă şi văd că trenul cu care urma să plec acasă are întârziere şi nici nu ştiu la ce linie este, deşi trebuia să plece de cinci minute. Este o căldură îngrozitoare, niciun loc unde te poţi răcori puţin.
Chiar şi într-un magazin în frigider băuturile erau calde, pentru că nu făcea faţă căldurii din gară“, spune o studentă. La fel ca ea, alte sute de oameni aşteaptă să plece cu trenuri care au minimum 10 minute întârziere la plecarea din Capitală. Cupola de sticlă a gării transformă locul într-o adevărată seră.
Dar nu cu zi de plante tropicale, ci de mizerie şi urină uscată. La tot pasul vezi pe podeaua degradată ambalaje şi mizerie întărită, deşi de dimineaţă un utilaj de curăţenie trecuse pe partea centrală a gării. Pe margini pare că nu curăţă nimeni, dacă ne luăm după vechimea mizeriei.
Podeaua, care pe alocuri pare a avea aceeaşi vârstă ca şi clădirea gării, adică peste 150 de ani, are încă urme ale pandemiei dacă ne luăm după autocolantele cu „Păstraţi distanţa“ pe care le vedem în faţa ghişeelor. Practic, nici măcar pe acestea nu le-a curăţat nimeni. Imaginea globală a gării pare mai degrabă a unui bazar pe care îl vizitam în anii ’90 şi o improvizaţie totală.
Magazinele cu băuturi şi snackuri au frigidere la prelungitoarele cărora poţi umbla fără probleme pentru că sunt la vedere, iar coşurile de gunoi poarte urmele tuturor deşeurilor pe care le-au adunat. Mai mult, în multe locuri, inclusiv la intrarea dinspre bulevardul Dinicu Golescu, miroase a urină uscată, iar per total mirosul gării te duce cu gândul la un tomberon plin de gunoi menajer care a zăcut în plină caniculă. Trotuarul rulant, care a costat 11 milioane de lei, în paragină O imagine dezolantă întâlneşti şi când străbaţi peronul 1 ca să ajungi la podul Basarab.
Pereţi plini de graffiti, ambalaje aruncate pe jos sunt doar câteva din elementele pe care le întâlneşti aici. Însă cel mai important „obiectiv“ este trotuarul rulant dinspre Gara de Nord spre Basarab, care este în paragină. Cât a costat?
Doar 11 milioane de lei şi a fost inaugurat cu fast în 2013. Investiţia consta, practic, în şase trotuare rulante – câte trei pentru fiecare sens, cu o lungime de 80 de metri fiecare -, care se deplasează cu 0,5 metri pe secundă. Trotuarul este acoperit, are o capacitate maximă de 6.
000 de persoane pe oră/sens şi este dotat cu senzori de viteză şi pasageri, după cum preciza Primăria Capitalei. Primarul general al Capitalei de la acea vreme, Sorin Oprescu, spunea că trotuarul rulant este „gama completă de civilizaţie“. Practic, mai bine de 13 ani mai târziu civilizaţia şi investiţia de 11 milioane de lei s-au stins aşa cum au apărut.
În plină caniculă, Gara de Nord devine un loc unde mizerie şi mirosurile devin apăsătoare. Mai mult, întârzierile trenurilor provoacă nemulţumiri oamenilor. Puţini dintre cei care aşteptau în căldura din Gara de Nord au decis să aştepte în una dintre sălile dedicate.