Editoriale Articole Analize Anchete Video G4Plus Contact Donează Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media. HealthyLife InspiRO Life FERMA DUTTON pe SkyShowtime Flexibilitatea, noul ritm al muncii Travel Sportz Fashion Timp liber ENTR Evenimente G4Debate Orașul meu Green News COHERO4EU Ochii pe rețele Tech Trends Showcase Apă și Energie Investiții la bursa WizzTravel Feed Your Brain Beach Please! Sweet Movie Mercedes-Benz (e)Sprinter: succesul afacerii mele!
4Mind Sport 2024 Home » Articole » Curtea de Justiție a UE a desființat, într-un limbaj neobisnuit de dur, deciziile Înaltei Curți privind prescripția: Înțelege greșit jurisprudența CEDO. A mărit semnificativ riscul de impunitate la fraude. A instaurat o situație de incertitudine juridică Curtea de Justiție a UE a desființat, într-un limbaj neobisnuit de dur, deciziile Înaltei Curți privind prescripția: Înțelege greșit jurisprudența CEDO.
A mărit semnificativ riscul de impunitate la fraude. A instaurat o situație de incertitudine juridică 17 iul. 2026 Liviu Avram • Articole –> SHARE: WhatsApp icon Judecătorul român la CJUE, Octavia Spineanu, citind dispozitivul Marii Camere în Cauza Lin II Adaugă-ne ca sursă preferată Urmărește-ne in Discover Ascultă articolul Motivarea detaliată a hotărârii luate de Marea Cameră a Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza Lin II , publicată joi, devoalează un limbaj neobișnuit de dur față de Înalta Curte de Casație și Justiție din România și de deciziile pe care aceasta le-a luat și care au dus la ănchiderea a numeroase dosare penale din cauza prescripției.
Instanța de la Luxemburg aduce o serie întreagă de reproșuri Curții Supreme de la București: Totodată, instanța de la Luxemburg deschide ușa promovării unor recursuri în casație prin care să fie reformate hotărârile judecătorești cu ajutorul cărora numeroși infractori au scăpat de pedepse din cazua prescripției penale, ca urmare a deciziilor luate de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Întreaga problematică a prescripției penale în România a pornit de la un articol din Codul penal intrat în vigoare pe 1 februarie 2014 și care spunea că „cursul termenului de prescripție se întrerupe după orice act întocmit de procuror” , moment din care începe să curgă un nou termen de prescripție. În Codul vechi, cel din 1969, se spunea că „cursul prescripției se întrerupe după orice act întocmit de procuror care se comunică suspectului” .
În 26 aprilie 2018, Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate și a afirmat neconstituțională sintagma „ orice act întocmit de procuror ”, articolul de lege rămânând astfel trunchiat: „se întrerupe după…” În 26 mai 2022, CCR a admis o altă excepție și a afirmat neconstituțional întreg articolul, stabilind totodată că între decizia din 2018 și cea din 2022 , deci vreme de 4 ani, nu a existat nicio prevedere legală care să întrerupă cursul prescripției. Deci actele întocmite de procuror în acest interval, indiferent dacă erau sau nu comunicate suspectului, nu întrerupeau cursul prescripției. Guvernul a adoptat imediat, pe 30 mai 2022, o ordonanță de urgență prin care a restabilit formularea din Codul penal din 1969: „cursul prescripției se întrerupe după orice act întocmit de procuror care se comunică suspectului”.
În același an, pe 25 octombrie 2022, Înalta Curte a dat o decizie ( 67/2022 ) prin care a extins retroactiv beneficiul prescripției, așa cum a fost el formulat de CCR, și pentru perioada 2014-2018 , adică de la intrarea în vigoare a noului Cod penal și până la prima decizie a CCR.