Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Sursa foto: Hepta. ro/Ochii și nasul, conectate direct E unul dintre cele mai banale fenomene ale corpului uman, dar puțini se opresc să se întrebe de ce, exact, un plâns intens vine mereu la pachet cu nasul înfundat sau care curge.
Răspunsul stă într-un sistem de „instalații sanitare” biologice, situat chiar între ochi și nas, pe care majoritatea oamenilor nu-l cunosc. Lacrimile nu se formează din senin – sunt produse constant de glandele lacrimale, structuri de mărimea unei migdale, situate deasupra fiecărui ochi. În mod normal, lacrimile umezesc suprafața ochiului, apoi se scurg prin două orificii minuscule aflate în colțul interior al pleoapelor, numite puncte lacrimale.
De acolo, lacrimile trec printr-un canal numit canalicul, ajung într-un mic rezervor numit sac lacrimal, iar apoi coboară printr-un canal numit canal nazolacrimal, care se deschide direct în interiorul nasului. Practic, ochii și nasul sunt conectate printr-un sistem de drenaj continuu. În condiții normale, această cantitate mică de lichid ajunge în nas, se amestecă discret cu mucusul de acolo și e înghițită sau se evaporă, fără să observăm vreodată.
Problema apare când plângem cu adevărat. Corpul produce lacrimi într-un ritm mult mai mare decât poate gestiona sistemul de drenaj obișnuit. O parte din lacrimi se revarsă pe obraji – ceea ce vedem, de fapt, ca plâns -, dar o cantitate semnificativă continuă să curgă pe ruta internă, prin canalul nazolacrimal, direct în cavitatea nazală.
Acolo, excesul de lichid se amestecă cu mucusul care căptușește permanent interiorul nasului, iar amestecul rezultat depășește capacitatea normală de absorbție a țesutului nazal. Rezultatul e dublu: pe de o parte, senzația de nas care curge, provocată de excesul de lichid care se scurge afară; pe de altă parte, senzația de nas înfundat, cauzată chiar de acest volum suplimentar de fluid, care blochează temporar fluxul normal de aer prin nas. Important de precizat: ce curge din nas atunci când plângem nu e doar mucus, cum s-ar putea crede – e, de fapt, un amestec de lacrimi și mucus, motiv pentru care textura și consistența diferă puțin de cea a unei răceli obișnuite.
Un aspect mai puțin cunoscut ține de chimia lacrimilor. Cercetătorul american William H. Frey II, biochimist la centrul medical St.
Paul-Ramsey din Minnesota, a fost printre primii care au studiat sistematic compoziția lacrimilor, în anii 1980. Potrivit cercetării sale, citate inclusiv de Academia Americană de Oftalmologie, lacrimile emoționale au o compoziție diferită față de cele „obișnuite” (produse constant, pentru lubrifiere) sau cele reflexe (declanșate de iritanți, precum fumul sau ceapa tăiată). Concret, lacrimile emoționale conțin concentrații mai mari de prolactină, hormonul adrenocorticotrop (ACTH – un hormon-cheie implicat în răspunsul la stres) și leucin-encefalină, un „calmant” natural produs de organism.
Această descoperire a alimentat teoria, populară de atunci, conform căreia plânsul ar fi, la propriu, o metodă a corpului de a elimina substanțe chimice acumulate în perioadele de stres – deși cercetările mai recente în domeniu rămân, per total, destul de limitate, iar mecanismul complet nu e încă pe deplin înțeles de comunitatea științifică. Nasul care curge atunci când plângem nu e un defect sau o coincidență – e o consecință directă și complet normală a modului în care sunt construite anatomic ochii și nasul, conectate printr-un sistem de drenaj care, pur și simplu, se „revarsă” atunci când producția de lacrimi depășește capacitatea sa obișnuită de gestionare. Citește pe Antena3.
ro Un bărbat cu un detector de metale a descoperit pe câmp o comoară romană „rară”, veche de 2. 000 de ani × Citește pe LongevityMagazine. ro Creatina ar putea ajuta în lupta cu depresia, nu doar la dezvoltarea masei musculare Citește pe Fanatik.
ro Au decis să îi dea deja trofeul lui Lionel Messi!