Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Marea pare calmă, dar te poate trage în larg în câteva secunde Zeci de oameni se îneacă în fiecare vară pe litoralul românesc din cauza curenților de retur, fenomene care pot trage spre larg chiar și înotători experimentați, în câteva secunde. Explicăm simplu ce sunt acești curenți, cum îi recunoști de pe plajă și ce trebuie să faci exact dacă te prind.
Marea pare adesea liniștită la mal, chiar și atunci când, la câțiva metri distanță, un curent invizibil trage cu putere spre larg. Curenții de retur, cunoscuți și sub numele de curenți RIP sau curenți longitudinali, sunt principala cauză a majorității înecurilor de pe litoralul românesc, iar cunoașterea lor poate face diferența între o sperietură și o tragedie. Un curent de retur este un flux îngust și puternic de apă, care se formează atunci când apa adusă de valuri spre țărm caută o cale de întoarcere spre larg.
În loc să se retragă uniform, apa se concentrează pe un culoar îngust, de obicei acolo unde există o adâncitură pe fundul mării sau un spațiu între bancuri de nisip, și țâșnește spre larg cu o viteză mult mai mare decât și-ar imagina cineva. Fenomenul este prezent, potrivit specialiștilor, în orice mare din lume, în anumite condiții, iar Marea Neagră nu face excepție. Un cercetător de la Facultatea de Geografie a Universității din București a explicat că marea diferență la litoralul românesc este viteza cu care se formează aceste condiții: valurile pot trece de la calm complet la 4-5 metri înălțime în doar o oră, iar curenții se „montează” la fel de rapid, uneori „ca din senin”.
Un curent de retur nu este întotdeauna evident la prima vedere, de multe ori, zona cu curent pare, paradoxal, mai calmă decât apa din jur, tocmai pentru că valurile nu se sparg la fel de vizibil acolo unde curentul le „taie”. Câteva semne care pot trăda prezența unui astfel de curent: Pe litoralul românesc, sectoarele cele mai expuse acestui fenomen sunt zonele Eforie Nord, Costinești, 2 Mai, Jupiter, Venus, Saturn și Neptun, plaje cu pante line și bancuri de nisip, condiții care favorizează formarea curenților. Instinctul natural al oricui prins într-un curent care îl trage spre larg este să înoate cât mai puternic direct spre țărm, împotriva curentului.
Este exact greșeala care duce, în cele mai multe cazuri, la epuizare și înec, chiar și la înotători foarte buni. Un salvamar cu peste 20 de ani de experiență pe litoral compară senzația cu încercarea de a înota în amonte, într-un râu de munte: practic, nu ai nicio șansă reală de a înainta, indiferent cât de puternic ești, iar energia se consumă rapid, fără niciun rezultat. Curentul de retur nu trage victima sub apă, o trage la suprafață, spre larg, dar epuizarea provocată de lupta inutilă împotriva lui este cea care transformă situația într-un pericol real.
Odată ieșit din zona curentului, se poate înota în siguranță, pe diagonală, înapoi spre mal. Este important de reținut că mulți curenți de retur „eliberează” înotătorul la o anumită distanță de țărm, chiar dacă aceasta poate părea îngrijorător de mare în acel moment. Dacă, în ciuda încercării de a înota lateral, oboseala se instalează sau panica devine copleșitoare, prioritatea absolută se schimbă: nu mai este lupta cu curentul, ci conservarea energiei și semnalizarea.
Panica este, de fapt, unul dintre cei mai mari factori de risc: persoanele care intră în panică se epuizează mult mai rapid și au șanse mai mici de supraviețuire decât cele care reușesc să rămână calme, chiar dacă nu sunt înotători excelenți. Deși par un ajutor evident pentru siguranța în apă, colacii și saltelele gonflabile pot, paradoxal, agrava o situație de curent de retur. Fiind purtate la suprafață și expuse direct vântului, aceste obiecte sunt împinse mult mai ușor și mai rapid spre larg decât o persoană care înoată, ducând adesea utilizatorul mult mai departe de țărm decât ar fi ajuns fără ele, într-un timp mult mai scurt.