Editoriale Articole Analize Anchete Video G4Plus Contact Donează Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media. HealthyLife InspiRO Life FERMA DUTTON pe SkyShowtime Flexibilitatea, noul ritm al muncii Travel Sportz Fashion Timp liber ENTR Evenimente G4Debate Orașul meu Green News COHERO4EU Ochii pe rețele Tech Trends Showcase Apă și Energie Investiții la bursa WizzTravel Feed Your Brain Beach Please! Sweet Movie Mercedes-Benz (e)Sprinter: succesul afacerii mele!
4Mind Sport 2024 Home » Articole » Curățarea terenului din iulie – august 1941, genocid ordonat de Antonescu împotriva evreilor Curățarea terenului din iulie – august 1941, genocid ordonat de Antonescu împotriva evreilor 08 iul. 2026 Petru Clej • Articole –> SHARE: WhatsApp icon Foto: Muzeul Holocaustului de la Washington Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne in Discover Ascultă articolul Începând cu primele zile din iulie 1941 armata română în colaborare cu cea germană au început eliberarea teritoriile ocupate cu un an înainte de URSS în urma Pactului Ribbentrop – Molotov. Primele victime civile ale acestui război au fost evreii din Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța, cu precădere din zonele rurale.
Masacrele comise de armata română, jandarmi, civili, mai ales ucraineni și uneori români, au făcut parte dintr-un plan pregătit înainte de intrarea României în război pe 22 iunie 1941 al cărui principal autor a fost autoproclamatul Conducător al țării, Ion Antonescu. “Noi locuiam pe malul Prutului, în satul Duruitoarea Veche. Armata română n-a trecut imediat Prutul, trăgeau cu tunurile, cădeau ghiulele și noi nu știam care e situația, radio n-aveam, ziare nu erau.
Ne-am refugiat mai departe de graniță, în satul Briceva, unde locuiau mulți evrei, iar noi aveam acolo niște cunoștințe, unde ne-am oprit seara. Atunci am auzit împușcături. Ni s-a precizat că a început împușcarea evreilor din sat, unde locuiau vreo 3000 de evrei.
” își amintește Shabs Roif, care avea 11 ani în acele zile. “ Sătenii ne-au jefuit, ne-au luat căruța și atunci noi am pornit pe jos, dar mergeam doar noaptea, deoarece ne temeam de întâlniri neprielnice pentru noi. Am ajuns la satul Văratec, la circa trei km de satul nostru, era dimineață și speram să ajungem acasă când am fost prinși de jandarmi.
Eram 26 de persoane, inclusiv copii, și ne-au închis într-un sarai (staul – n. r. ) de vite.
Atunci am auzit pe șeful de post, prin crăpăturile ușii saraiului spunând: ‘Luați masa mai repede și duceți-i acolo în râpa din Văratec unde îi împușcați de toți evreii. ’ Dar Dumnezeu probabil a privit de sus și preotul de la biserica din Văratec, care nu fusese în sat când au fost împușcați evreii, părintele Gheorghe Benea, care se reîntorsese în sat, a aflat de intenția șefului de post. El a venit cu soția lui, Liuba – ea s-a prăpădit anul trecut, dar el a murit mai de mult, iar noi după război am avut grijă de el și l-am apărat de persecuțiile sovietice.
Părintele a venit la postul de jandarmi, iar noi am văzut prin crăpături, era îmbrăcat în veștminte de preot și l-am auzit certându-se cu șeful postului de jandarmi. Asta a durat foarte mult, vreo două-trei ore, îmi aduc aminte precis. Am văzut la un moment dat cum vine părintele împreună cu Liuba spre ușa noastră și dezleagă sârma cu care era legată.
Nici noi nu-l știam pe el și nici el nu știa pe noi. “Oameni buni, ieșiți, sunteți liberi. ” ne-a precizat, iar preoteasa Liuba a prins doi oameni pe uliță și le-a cerut niște colaci pentru noi, că eram flămânzi.
“, povestește Shabs Roif. Peste câteva zile, Shabs Roif a scăpat din nou de la moarte, de data aceasta în satul Briceva. “ O dată m-a salvat de la moartea preotul și a doua oară m-a salvat crucea.
Am fost scoși la împușcat de jandarmi la cimitirul din Briceva unde am vrut să ne refugiem. Eram vreo 80 – 100 de evrei, inclusiv copii care se jucau pe stradă.