Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Două statuete de lut impresionante – creații ale culturii Hamangia care aveau să devină simboluri universale Astăzi, la „Dicționar”, un nume de referință al istoriei culturale universale, după descoperirea, acum 70 de ani, a două statuete de lut vechi de cinci milenii: Hamangia. Celebrele statuete „Gânditorul” și „Femeia șezând”, ce pot fi admirate astăzi la Muzeul Național de Istorie a României, au fost descoperite în 1956 în apropiere de Cernavodă.
Aparțin unei vechi culturi, din urmă cu aproape cinci mii de ani, care și-a luat nume le după satul dobrogean Hamangia, în care s-au găsit primele artefacte ale acesteia, în 1952-1953. Cum se tălmăcește, totuși, numele de Hamangia, cunoscut de câteva decenii în lumea întreagă? Etnologul Gheorghiță Ciocioi ne-a oferit explicații: „Numirea e una turcească, românizată.
În turcă: Hamamci (a se citi Hamamgi). Hamam, în turca otomană, are înțelesul de «baie», terminația «ci» indicând profesia – îngrijitor/proprietar de baie. Hamam provine din arabă – ḥammām («foarte cald», izvor termal, baie termală).
Derivă din rădăcina arabă ḥmm/ḥamma – a clocoti, a se înfierbânta (cunoscut sub forme apropiate, cu același înțeles, și în aramaică/siriacă și ebraică). Numele vechi al satului dobrogean Hamangia a fost astfel schimbat, acesta numindu-se astăzi Baia. Proprietarul/îngrijitorul băii – hamamgiul – trebuie să fi avut «afacerea» în localitate, nu?
” Fără doar și poate… Un alt nume al „Dicționarului” de astăzi – Caracal: „Caracal, la fel ca Teleorman, e un nume cuman. Nume purtat de mai multe localități din Turcia de astăzi – Karakale. La noi, pronunțat Kara-kală, ajuns Caracăl/ Caracal.
În tălmăcire: cetatea neagră. O localitate apărută lângă o fortăreață, castel, cetate. Alte nume turcice compuse: Karadeniz – Marea Neagră, Caraorman – Pădurea neagră, Çanakkale – oraș din Turcia (cuvânt compus din çanak – oală/vas de lut și kale – cetate).
Kara-kale/ kală = cetatea neagră, ori cetatea lui Negru (Vodă). Cel mai probabil așadar, un nume de origine cumano-pecenegă, asemenea numelui de Tele-orman. Mai multe orașe dintre Dunăre și Balcani au fost numite de turci, în trecut, kale/ kală ori kaleto (Nikopole, de pildă, avea o kaleto – cetățuie -, rămasă din falnica cetate (kale) de refugiu de odinioară.
Echivalentul slav de mai târziu al «kaleto» va fi «grădiște». Ada Kale era, în turcă, insula-cetate. Caracalul avea, de asemenea, un vechi turn-cetățuie de la care își trage numele.
” Alt nume cu înțeles uitat – Nosatîi: „Nume întâlnit în Basarabia și Bucovina de Nord – în zona de contact dintre spațiul ruteano-ucrainean și cel românesc răsăritean (Hotin, Cernăuți, Soroca). În ucraineană, «nosatîi» (носа́тий) – «cu nas mare/lung, năsos». În rusă, «nosatîi» (носатый) are același înțeles (nas proeminent).
La origine, o poreclă ajunsă nume de familie. Din nos (нос) + sufixul – at (ат) + terminația adjectivală – îi (ый/-ий). «Cel cu nasul mare».
Nu «pe sus». ” În continuare, un nume de așezare cu conotații pierdute – Tămădău: „Numele a două sate din Călărași. Moșiile acestora, împreună cu cea a satului Plumbuita, din apropiere, au aparținut mănăstirii Plumbuita din București.
Tămădău nu are legătură, cum s-a presupus, cu termenul maghiar támadó (cu sensul de atacator, agresiv). De altfel, un astfel de nume de familie, în maghiară, nu există. ” Atunci?
„Numirea dată e una otomană – damad/tamad. A fost preluată în turcă din persană (dāmād), păstrând sensul dintru început – «ginere» -, dar ajungând să «funcționeze» și ca «titlu», nu doar cu sensul comun știut. La otomani, Damad/Damat, așezat înaintea numelui, indica mai ales pe cineva ajuns ginere al dinastiei sau al unei familii foarte înalte.
Exemple otomane bine știute: Damad İbrahim Pașa, Damad Ferid Pașa etc. În Balcani, termenul a circulat chiar ca poreclă/ nume personal, de unde numele de familie de astăzi, Damad, Damadov, Tamadov – «al lui Damad – fiul sau urmașul lui Damad».