Europa este cuprinsă de secetă. Pe măsură ce consumul de combustibili fosili împinge în sus temperaturile făcând verile mai fierbinţi şi mai uscate, solul, lacurile şi râurile continentului se refac cu greu.
Ţările din sud şi vest sunt în mod deosebit afectate, dar nu sunt singurele, scrie Deutsche Welle. „În ultimul deceniu am asistat la o extindere a riscurilor legate de secetă către nord“, arată Gisela Elsner, director pe climat şi sustenabilitate în Fundaţiei Konrad Adenauer din Germania, care urmăreşte de ani întregi eforturile de management al apei ale UE. „Europa centrală şi de vest, dar şi ţările din sud-estul continentului, sunt tot mai vulnerabile din cauza schimbărilor climatice“.
Pentru luna august, date satelitare au indicat că zone din nord ca Danemarca şi Suedia s-au confruntat cu condiţii extrem de secetoase. Impactul este palpabil. Unele dintre cele mai lungi râuri ale continentului au atins minime istorice, perturbând rutele de transport maritim interioare.
Fermieri din Germania până în Ucraina raportează recolte sub medie, iar regiuni din UK până în Elveţia şi Germania au anunşat restricţii privind utilizarea apei de către gospodării. Ca şi cum situaţia nu ar fi fost deja destul de gravă, fenomenul El Niño din acest an se anunţă unul dintre cele mai puternice înregistrate vreodată. Experţii prevăd drept urmare că anul 2027 va fi şi mai cald şi mai lipsit de precipitaţii.
Europa va trebui să se adapteze la această realitate, susţine Elsner. „Nu se pune încă problema de a nu mai avea apă la robinete. Trebuie să stabilim priorităţi şi să ne utilizăm resursele de apă în mod eficient“.
Aşadar, cum pot ţările de pe întreg continentul realiza acest lucru? DW a analizat utilizarea apei în ţările europene şi a încercat să determine ce măsuri au cel mai mare impact. Gospodăriile private din Europa reprezintă o cotă relativ redusă din consumul de apă.
În funcţie de ţară, acestea consumă o medie zilnică pe cap de locuitor cuprinsă între 50 şi 300 de litri, echivalând cu sub 20% din consumul total. Două treimi din apa extrasă la continentului sunt destinate agriculturii, cât şi răcirii centralelor nucleare şi pe combustibili fosili. „Nu există o soluţie unică suficientă pentru a rezolva această provocare.
Trebuie să existe o combinaţie de măsuri“, arată Elsner. Iar acestea există. Un raport publicat recent de Agenţia Europeană de Mediu (EEA) a găsit că ţările UE ar putea economisi între 10% şi 40% din apă anual prin implementarea unor strategii ţintite.
Pentru statele din vestul şi estul Europei, trecerea la energie curată poate face o diferenţă însemnată. Aşadar, pe lângă faptul că devin cele mai ieftine forme de energie, sursele regenerabile de energie ajută de asemenea ţările să economisească apă. Chiar şi cu centralele nucleare necesitând în continuare apă în ţări ca Franţa, Spania sau Suedia, economiile potenţiale sunt masive.
EEA estimează că ţările UE şi-ar putea reduce în continuare semnificativ consumul de apă, cu între 45 şi 95%, prin dezvoltarea regenerabilelor şi îmbunătăţirea sistemelor de răcire. În ţările UE, aproximativ unul din patru litri de apă potabilă din reţeaua publică de alimentare cu apă se pierde din cauza ţevilor care curg şi a evaporării, conform estimărilor asociaţiei europene a furnizorilor de apă EurEau. În România şi Italia, ponderea este de peste 40%.
Conform raportului EEA, evitarea acestor pierderi ar fi de cea mai mare importanţă în potenţialele economii legate de aprovizionarea publică cu apă din UE. Odată ce apa potabilă ajunge la gospodării şi companii, comportamentul individual este şi el important. Totuşi, chiar dacă fiecare cetăţean al Europei ar face tot posibilul pentru a economisi apă, acest lucru ar reduce consumul zilnic de apă al gospodăriilor pe persoană cu doar 10%-40%.
Cetăţenii ar putea contribui de asemenea prin luarea unor decizii de consum mai reponsabile, cum ar fi luarea în considerare a amprentei hidrice a produselor pe care le consumă.