Bursa de Valori București are o problemă de mărime: 18 companii listate au o capitalizare de peste 500 de milioane de euro. Varșovia are 56, iar Viena 35. Datele Bloomberg, extrase de InterCapital ETF la cererea Ziarului Financiar, arată o piață cu multe companii listate, dar cu puține companii mari. Și dintre acestea, doar o parte pot fi cumpărate efectiv de investitori. Pentru o bursă care vrea să urce în clasamentele internaționale, lipsesc tocmai companiile mari cu suficiente acțiuni la liber.
La prima vedere, Bucureștiul nu stă rău. Cu o capitalizare totală de 79,6 miliarde de euro, ocupă locul patru în regiune, după Polonia (338 mld. euro), Austria (234 mld. euro) și Grecia (153 mld. euro). Are și 304 companii listate, mai multe decât orice altă bursă din regiune în afară de Varșovia, care are 658. Proporțiile sunt însă slabe. Doar 5,9% dintre emitenții români trec pragul de 500 de milioane de euro. În Polonia ponderea e de 8,5%, în Ungaria de 15,5%, iar în Cehia de 23,1%. La Viena aproape jumătate dintre companiile listate (46,7%) sunt de talie mare. Doar Bulgaria (2,6%) și Serbia (1,9%) stau mai prost decât România. Ungaria are o bursă de 70,5 miliarde de euro, aproape cât cea românească, cu numai 58 de companii listate.
Și mai important e cât din această valoare se poate tranzacționa. Free float-ul, adică acțiunile care circulă efectiv pe piață, reprezintă doar 38% din capitalizarea bursei de la București. Ungaria ajunge la 69%, Slovenia la 61%, Grecia la 56%, Polonia la 53%, iar Austria la 51%. Chiar și Bulgaria, cu 41%, e peste România. Sub noi se află Cehia (33%), Croația (25%), Serbia (15%) și Slovacia (12%). În Europa de Vest, free float-ul ajunge la între 56% (Germania) și 72% (Suedia) din capitalizare.
Cauza se vede în structura pieței. Hidroelectrica, OMV Petrom și Romgaz fac singure jumătate din capitalizarea bursei. E o concentrare mai mare decât în Polonia sau Grecia, deși mai mică decât la Budapesta și Praga. Statul are pachete importante la toate trei, deci o mare parte din valoarea lor nu ajunge pe piață. Consecința practică e că, atunci când fondurile internaționale își calculează expunerea, nu țin cont de dimensiunea totală a companiilor românești. Ele se uită la cât pot cumpăra fără să miște prețul. De aceea discuțiile despre noi listări de companii de stat sau despre vânzarea unor pachete suplimentare din cele deja listate contează mai mult decât ar părea. Fără ele, o reclasificare a pieței de către furnizorii de indici rămâne greu de atins.
Pentru investitorii obișnuiți, din Sibiu sau din orice alt oraș, o bursă dominată de trei companii din energie înseamnă un portofoliu greu de diversificat pe piața locală. Evoluția acestor trei acțiuni ajunge să dicteze direcția întregii piețe. Problemele pieței de capital sunt discutate vineri, de la ora 9:00, la conferința ZF Piața de Capital. Una dintre întrebări va fi cum poate România să aibă mai multe companii mari listate, nu doar mai multe companii listate.
Sursă text și foto: Ziarul Financiar — articolul original