Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Mihai Viteazul, încondeiat la Praga de artistul flamand Aegidius Sadeler, în 1601. La patru veacuri și un sfert de la uciderea mișelească a lui Mihai Viteazul (1558 – 9/19 august 1601) pe „Câmpul Tordei”, dialogul de mai jos cu istoricul Ioan-Aurel Pop încearcă să risipească o parte din misterele care învăluie moartea voievodului.
– Jurnalul: Stimate Domnule Profesor Ioan-Aurel Pop, s-au adunat, în această vară, 425 de ani de la asasinare a lui Mihai Viteazul, eveniment important în istoria românilor. La început, vă rog să ne lămuriți contextul istoric în care s-a consumat acest act ticălos. – Ioan-Aurel Pop: Condițiile istorice erau complicate, dar când au fost simple?
În plan internațional, se desfășura „Războiul cel Lung” (numit și „Războiul de cincisprezece ani”), care a avut loc în perioada 1591 (1593) – 1606 și care a fost un conflict de frontieră între Imperiul Romano-German (condus de împăratul Rudolf al II-lea, din Casa de Habsburg) și Imperiul Otoman. A avut loc în Balcani, în Ungaria și în Țara Românească. Principalii participanți la acest război au fost monarhia habsburgică, Principatul Transilvaniei, Țara Românească și Principatul Moldovei, care se opuneau Imperiului Otoman.
Ducatul de Ferrara, Marele Ducat de Toscana, Ducatul de Mantova și Statul Papal au fost, de asemenea, implicate în război într-o măsură mai mică. Mihai Viteazul era socotit, mai ales de către Papalitate, Habsburgi și alți factori dinspre Occident o forță importantă a Creștinătății. Mihai a avut conștiința că țara sa era o stavilă în calea otomanilor, o „Poartă a Creștinătății”, cum pretinsese și Ștefan cel Mare.
Dar rivalitățile dintre participanți erau prea mari. Mihai stârnise invidia unor protagoniști din zonă, precum nobilimea ungară transilvăneană, Polonia, elemente de la curtea habsburgică, generalul George Basta, Movileștii din Moldova, ca să nu mai vorbim de Otomani. O putere așa de mare a românilor nu se mai pomenise niciodată.
– Atunci cum a fost posibilă asasinarea lui Mihai în mijlocul taberei sale, o tabără a doi aliați, e adevărat – doar se scurseseră doar șase zile de la Bătălia de la Guruslău? Cum, cine și mai ales de ce l-a ucis? Basta a fost mâna prin intermediul căreia a lucrat împăratul Rudolf al II-lea?
Să fi fost autorul moral altul decât generalul cu rădăcini albaneze aflat în slujba austriecilor? Ori să fi avut Basta calcule proprii? Dar s-ar fi încumetat Basta la un asemenea gest fără acordul Casei de Habsburg?
– Mai întâi, trebuie să notăm că, de la bătălia de la Guruslău se scurseseră 16 zile și nu șase. Bătălia de la Guruslău fusese în 24 iulie, iar moartea voievodului s-a produs în 9 august, conform calendarului iulian, în vigoare în Țara Românească. Dacă punem datele după calendarul gregorian, în uz în Transilvania, atunci lupta a fost în 3 august, iar moartea voievodului în 19 august.
Din păcate, fiind vorba de două calendare, unii încurcă lucrurile și scurtează viața voievodului cu 10 zile. De aceea, e bine, pentru acea epocă și nu numai (ar trebui să o facem până la Primul Război Mondial) să dăm ambele date. Astfel, pentru lupta de la Călugăreni, e bine să zicem că a avut loc la 13/23 august 1595.
– Revenind: Basta era un om orgolios, voluntar, dornic de glorie și lipsit de scrupule. Împăratul avusese nevoie de Mihai Viteazul și ar fi avut în continuare. Oficial, Mihai a acționat în numele împăratului și al alianței antiotomane (Liga Sfântă), când a intrat cu oaste în Transilvania (principele Andrei Báthory era, paradoxal – doar era cardinal al Bisericii catolice – fidel turcilor).
Principele român nu s-a dezis de împărat nici când a intrat în Moldova. Firește, era mereu pârât la Curte că nu execută întocmai ordinele împărătești, pe de o parte, pe de alta, încrederea într-un principe ortodox nu era prea mare înspre Occident. Nu cred că generalul Basta ar fi acționat chiar de unul singur, oricât de mult l-ar fi urât pe Mihai.