În fiecare zi lucrătoare, 30-40 de mii de corporatişti se înghesuie până la refuz în metrou, pe ruta Tudor Arghezi – Pipera, ruta corporatiştilor, pentru a ajunge la birourile din Piaţa Romană, Victoriei, Aviatorilor, Aurel Vlaicu, Pipera, acolo unde este, probabil, cea mai puternică forţă a IT-ului din România, care produce cea mai mare valoare adăugată din economie. Bineînţeles că nu toţi corporatiştii sunt IT-işti, ei lucrează şi în alte sectoare – bănci, asigurări, call-centere, share service centere, HoReCa, cafenele etc.
Dacă până acum câţiva ani IT-iştii erau în frunte, angajaţi fără probleme, acum piaţa de tehnologie se schimbă în timp real. Pe lângă faptul că şi peste corporatişti au trecut anii, AI-ul începe să lovească în dreapta şi-n stânga, cererea de IT-işti a scăzut, peste tot se întâmplă restructurări, multe poziţii, altă dată de neatins, încep să se închidă, salariile nu mai cresc, iar fiecare începe să se teamă pentru jobul lui, mai ales cei care sunt foarte tineri, juniori, şi seniorii, unde anii dintr-un CV încep să conteze foarte mult. În fiecare dimineaţă, cu laptopul în rucsac, fiecare corporatist se împinge să intre în primul metrou şi se grăbeşte să bage cartela la timp la birou pentru o nouă zi de muncă.
Nimeni nu-şi permite să întârzie, nimeni nu-şi permite să sfideze jobul sau angajatorul pe care îl are, nimeni nu-şi mai permite acum să renunţe la salariul pe care îl primeşte, pe că un alt salariu sau un alt job s-ar putea să nu găsească atât de repede şi atât de uşor. Fără să se manifeste zgomotos prin ieşirea în stradă, aşa cum o fac sindicaliştii clasici, fiecare corporatist protestează cu furie în linişte faţă de ceea ce se întâmplă pe scena politică şi în societate, acolo unde văd că unii fără şcoală superioară, fără joburi clare în trecut se luptă să pună mâna pe putere şi pe bani. Nimeni nu înţelege ce se întâmplă, nimeni nu înţelege jocurile pe care le fac cei cărora le-au dat votul politic, nimeni nu înţelege de ce cei de la putere au ajuns să-şi bată atâta joc de toată lumea, sfidându-i pe cei care vin la muncă în fiecare zi, pe cei care încearcă să facă ceva să ducă ţara înainte, pe cei care plătesc taxe şi impozite, pe cei care se încăpăţânează să nu plece din ţară, considerând că România este un loc mai bun decât Occidentul.
Cu ce au greşit corporatiştii, IT-iştii sau toţi ceilalţi care se înghesuie să se urce în primul metrou care vine pentru a nu întârzia la birou, când au dat votul politic unora sau altora care au ajuns să facă ce vor fără niciun fel de răspundere şi responsabilitate. Toată lumea înţelege că situaţia geopolitică este mai complicată, că viaţa devine din ce în ce mai dificilă, că puterea de cumpărare scade, dar nimeni nu înţelege ce se întâmplă în politică. În fiecare dimineaţă, între staţiile Tudor Arghezi şi Pipera, o bună parte dintre corporatişti citesc ştirile politice – avem sau nu avem guvern, cine cu cine s-a mai înjurat, cum revine din nou ameninţarea reducerii ratingului României şi îi înjură pe politicieni în sinea lor.
Iar de la democraţie, care a produs un asemenea haos şi a dus la apariţia atâtor nulităţi politice fără şcoală, până la acceptarea şi dorinţa unui regim mult mai autoritar, altul decât cel actual, nu este decât un pas. La fel gândesc şi antreprenorii, la fel gândesc şi cei care au un business mai mare sau mai mic şi care este lovit în plin de recesiune, scăderea puterii de cumpărare, deciziile economice greşite luate de clasa politică. Cu vânzările într-o scădere accelerată, peste cele mai pesimiste estimări, fiecare companie încearcă să facă faţă acestei situaţii care pare că nu se îndreaptă, ci dimpotrivă, se înrăutăţeşte.
Când vin zilele de salarii şi plata taxelor, cu încasări în scădere, nervozitatea şi pumnul ridicat către Palatul Victoria, către Cotroceni, către liderii politici care sunt aceeaşi de 30 de ani, cresc.