Editoriale Articole Analize Anchete Video G4Plus Contact Donează Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media. HealthyLife InspiRO Life FERMA DUTTON pe SkyShowtime Flexibilitatea, noul ritm al muncii Travel Sportz Fashion Timp liber ENTR Evenimente G4Debate Orașul meu Green News COHERO4EU Ochii pe rețele Tech Trends Showcase Apă și Energie Investiții la bursa WizzTravel Feed Your Brain Beach Please! Sweet Movie Mercedes-Benz (e)Sprinter: succesul afacerii mele!
4Mind Sport 2024 Home » Fashion » Croitorul discret al Europei: ce mai produce industria textilă din România și de ce nu reușește să păstreze valoarea Croitorul discret al Europei: ce mai produce industria textilă din România și de ce nu reușește să păstreze valoarea 31 iul. 2026 Ana-Maria Cristea • Fashion –> SHARE: WhatsApp icon Sursa foto: Inquam Photos / George Călin Adaugă-ne ca sursă preferată Urmărește-ne in Discover Ascultă articolul Într-un dulap din Paris, Milano, Berlin sau Amsterdam există șanse mari să se afle cel puțin o piesă pe a cărei etichetă scrie „Made in Romania”. Poate fi o jachetă bine construită, o rochie realizată pentru un brand european premium, o cămașă, un costum sau o pereche de pantofi.
Numele fabricii românești nu apare însă aproape niciodată în campanie, pe site-ul produsului sau în povestea pe care brandul o spune consumatorului. De mai bine de trei decenii, România este unul dintre atelierele discrete ale modei europene. Are muncitori specializați, fabrici cu experiență, o poziție geografică favorabilă și capacitatea de a produce la standardele cerute de companii occidentale.
În timp ce brandul, designul, materialele, distribuția și marjele importante rămân în afara țării, producătorului român îi revine adesea cea mai puțin profitabilă parte a procesului: manopera. Aceasta este contradicția industriei textile românești. România știe să fabrice haine bune, dar continuă să păstreze doar o parte redusă din valoarea lor finală.
Industria textilă românească nu mai are dimensiunea și influența pe care le avea în anii 1990 sau la începutul anilor 2000, dar rămâne un sector industrial relevant. Datele privind exporturile diferă în funcție de clasificările folosite și de includerea sau excluderea încălțămintei și a produselor din piele. Potrivit datelor comerciale compilate de Observatory of Economic Complexity, România a exportat în 2024 produse textile în valoare de aproximativ 4,27 miliarde de dolari și s-a situat în jurul poziției 33 între exportatorii mondiali din această categorie.
Cifra este importantă, dar nu spune întreaga poveste. România continuă să aibă o pondere semnificativă a angajaților europeni din sectoarele textile, îmbrăcăminte, piele și încălțăminte, însă productivitatea și cifra de afaceri generate pe angajat sunt mai mici decât în marile economii vest-europene. Cu alte cuvinte, țara concentrează multă muncă, dar o parte relativ redusă din valoarea economică finală.
Această diferență nu indică lipsa calității. Dimpotrivă, multe fabrici românești pot executa produse complexe și serii mici, respectând standarde tehnice ridicate. Termenul care explică cel mai bine evoluția sectorului este „lohn”.
În acest sistem, clientul extern furnizează designul, tiparele, materialele și specificațiile tehnice. Fabrica românească se ocupă de croială, asamblare, cusut, finisare și, uneori, ambalare. Produsul este apoi trimis înapoi companiei care îl comercializează sub propriul nume.
Nu încasează marja asociată designului, proprietății intelectuale, comunicării, distribuției și valorii de brand. O haină produsă în România poate ajunge într-un magazin occidental la un preț de câteva ori mai mare decât suma rămasă efectiv producătorului. Lohnul a fost esențial după căderea comunismului.