Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Hepta/ Cât ar putea ajunge să plătească populația România se află în stare de alertă energetică, unul dintre reactoarele de la Cernavodă este indisponibil, hidrocentralele suferă din cauza secetei, iar importurile au crescut. Cu toate acestea, energia tranzacționată pentru ziua următoare este mai ieftină decât în unele perioade în care oficial nu exista nicio criză.
Paradoxul este analizat de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, care avertizează că actualele prețuri ascund costuri transferate în economie și riscul unor facturi mai mari în următorul an. România traversează de aproximativ două săptămâni o criză energetică suficient de gravă încât autoritățile să declare stare de alertă. Totuși, pe Piața pentru Ziua Următoare – PZU, energia nu a ajuns la recordurile înregistrate la sfârșitul lunii iunie.
Explicația, arată Dumitru Chisăliță, este că starea de alertă și prețul de pe bursă măsoară lucruri diferite. „Starea de alertă măsoară cât de aproape este sistemul de avarie. PZU măsoară cât costă ultimul MWh necesar mâine”, explică președintele AEI.
Cu alte cuvinte, bursa nu stabilește prețul în funcție de cât de îngrijorătoare sună comunicatele autorităților, ci în funcție de ultima ofertă necesară pentru acoperirea consumului în fiecare interval de 15 minute. Pe 30 iunie 2026, prețul energiei pe PZU a urcat până la aproximativ 5. 321 de lei/MWh, cel mai ridicaticat nivel din istoria pieței românești.
Media zilei respective a fost de aproximativ 1. 537 de lei/MWh. În august, în plină stare de alertă, au existat în continuare oscilații puternice.
Pe 5 august, de exemplu, prețul a variat între aproximativ 237 și 2. 123 de lei/MWh. Orele extrem de scumpe au fost însă compensate, în media zilnică, de energia mai ieftină produsă în timpul zilei.
Recordul din iunie nu a fost provocat de lipsa energiei pe durata întregii zile, ci de o combinație periculoasă produsă seara: La ora critică, România și Ungaria au ajuns într-un fel de „insulă comercială”. Energia mai ieftină disponibilă în Bulgaria și Grecia nu mai putea intra în cantitățile necesare. În intervalul 19:45–20:00, lipsa ultimilor 100–200 MW a fost suficientă pentru ca oferta marginală să urce la 1.
015,65 euro/MWh, echivalentul a aproximativ 5. 321 de lei/MWh. Într-o piață marginală, prețul ultimei oferte acceptate devine prețul plătit pentru întreaga energie tranzacționată în acel interval.
Nu este necesar, așadar, ca din sistem să lipsească mii de MW pentru ca prețul să explodeze. Situația fizică din august este, potrivit analizei AEI, mai dificilă decât cea din iunie. Unitatea 1 a Centralei Nuclearelectrice de la Cernavodă este indisponibilă, exista riscul opririi Unității 2, producția hidro este afectată de secetă, iar România putea pierde suplimentar aproape 20% din producția internă.
Într-un scenariu critic, necesarul de import ar putea depăși 2. 500 MW. Comitetul Național pentru Situații de Urgență a declarat pe 31 iulie stare de alertă pentru 30 de zile, iar autoritățile au solicitat inclusiv reducerea voluntară a consumului în orele de vârf.
Criza a fost însă cunoscută și pregătită. Furnizorii și traderii și-au asigurat mai devreme o parte din energie, capacitățile de import au fost gestionate mai atent, producătorii și-au revizuit disponibilitățile, iar operatorul de transport a pregătit rezerve și măsuri de intervenție. Paradoxal, o criză anunțată poate genera prețuri mai mici decât un dezechilibru produs pe neașteptate.
Un rol decisiv îl are reducerea consumului. Luna august înseamnă concedii colective, opriri tehnologice și o activitate industrială mai slabă. Potrivit analizei lui Dumitru Chisăliță, Dacia, Ford Otosan, Kronospan și alți mari consumatori și-au diminuat activitatea sau sarcina.
Reduceri asemănătoare au avut loc în Ungaria, unde mai multe întreprinderi au răspuns solicitărilor de limitare a consumului.