Criza apei de pe Dunăre forţează România şi Ungaria să îşi pună baza în Bulgaria pentru importul de electricitate. Va putea rezista ca salvator energetic al regiunii cea mai săracă economie din UE?

Specialiştii bulgari spun că dacă cotele Dunării continuă să scadă în ritmul din ultimele zile, în două săptămâni (sau dacă Dunărea scade cu 10 centimetri) la centrala nucleară de la Kozlodui se va impune luarea de măsuri de reducere a producţiei. Dacă Dunărea scade cu 30 centimetri, va trebui ca reactoarele să fie închise.

În lunile de iarnă, Bulgaria a fost impor­tator net de electricitate. A început să exporte, timid, primă­vara, iar în această vară criza de energie din regiune provo­cată de închiderea reactoarelor nucleare din România şi Ungaria a împins exporturile la cote istorice. În august, livrările de electri­citate ale Bulgariei către vecini este de aşteptat să stabi­lească un nou record.

Cheia „succesului“ acestei ţări constă în energia solară importată ieftin din România în timpul zilei, în capacitatea mare de înmaga­zi­nare a electricităţii în baterii şi în continuarea funcţio­nării reactoarelor nucleare de la Kozlodui, ali­mentate şi ele, la fel ca unităţile de la Paks, Un­garia, şi de la Cernavodă, România, cu apă din Dunăre pentru răcirea sistemelor. Specialiştii spun că nu este vorba de o strategie energetică, ci pur şi simplu de flexibilitatea investitorilor. Dar ce se va întâmpla dacă şi Kozlodui rămâne fără apă din Dunăre?

Este posibil acest lucru? Teoretic, da. Specialiştii bulgari spun că dacă cotele fluviului continuă să scadă în ritmul din ultimele zile, în două săptămâni (sau dacă Dunărea scade cu 10 centimetri) la centrala nucleară va fi nevoie de măsuri de reducere a producţiei.

Dacă Dunărea scade cu 30 centi­me­tri, reactoarele ar putea fi oprite. Ceea ce se va întâmpla după aceea este de domeniul speculaţiei, scrie ziarul bulgăresc Kapital. În pofida asigurărilor date de autori­tăţi, nu este clar cum va fi compensată pierde­rea din sistem a energiei nucleare, ce termo­centrale pot fi pornite urgent şi cine va plăti factura pentru toate acestea.

CNE de la Kozlodui are o capacitate de 2. 000 MW şi este responsabilă pentru aproxi­mativ 40% din producţia de energie electrică a Bulgariei, ceea ce ar fi dificil de înlocuit, chiar şi cu actualele capacităţi de regenerabile şi baterii. În timpul zilei, panourile solare produc aproximativ 6,8 GW.

Bateriile au 4 GW în capacitate de stocare. Acestea joacă deja un rol important, eliberând o parte din producţia solară puternică din mijlocul zilei atunci când este atins vârful de consum, seara, dar nu pot încă înlocui capacităţile de bază lipsă. Bulgaria se află încă într-o situaţie favora­bilă, deoarece este în acest moment un exportator net.

Pe 10 august, din cei 123 GWh de energie elec­trică produsă în ţară, peste 45 GWh au provenit de la Kozlodui. Însă chiar dacă exportul net de aproximativ 32 GWh ar fi redirecţionat către nevoile interne, deficitul rămas de aproape 13 GWh ar putea fi cu greu acoperit fără capacitate de bază. Într-un astfel de caz, rezerva va trebui să provină fie din includerea unor capacităţi suplimentare ale centralelor termoelectrice (CTE), fie din contracte de furnizare cu vecinii (cel mai probabil, ambele).

Conform datelor de la ENTSO-E, CTE Mariţa-East 2 funcţionează în acest moment cu 5 din 8 unităţi şi are o capacitate liberă de aproximativ 613 MW. Printre opţiuni sunt includerea CTE ContourGlobal Ma­ritsa-East 3, care are o capacitate de 908 MW, şi a AES Galabovo, cu 686 MW, dar acest lucru va necesita mai mult timp, pe care Bulgaria este puţin probabil să-l aibă. Maritsa-East 3, al cărei contract de achiziţie obligatorie de energie electrică cu NEK (Com­pania Naţională de Electricitate) a expirat acum doi ani, se află în proces de pregătire pentru o tranzacţie – Nomad Energy Company cumpără centrala pe cărbune şi aşteaptă o decizie din partea NEK şi a autorităţilor.

În orice caz, „repornirea“ ar dura ceva timp.