Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Craiova forțează calificarea în Europa League pe teren propriu „Ion Oblemenco” se umple din nou pentru meciul decisiv cu KuPS Kuopio, după 1-1 în meciul tur. Dacă trece de finlandezi, Universitatea are asigurată toamna europeană, în Europa League sau Conference League.
Numai că, pentru a visa la Europa mare, Știința ar trebui mai întâi să demonstreze că poate juca fotbal mare. Până acum, cu campioana Belarusului și cu Levski, oltenii s-au chinuit serios. Se umple din nou „Ion Oblemenco”.
Și bine face. Craiova are nevoie de stadion plin, de presiune, de zgomot, de tribuna care să împingă echipa de la spate. Are nevoie de tot ce poate produce un stadion de 30.
000 de oameni, pentru că, până acum, echipa n-a reușit să producă singură suficientă energie cât să convingă. Poate că azi va fi altfel. Poate că, în sfârșit, Universitatea Craiova va arăta precum echipa despre care se vorbește la începutul fiecărui sezon.
Echipa cu lot extraordinar, cu pretenții europene, cu fotbaliști care, în teorie, ar trebui să facă diferența. Pentru că, în practică, în cele două duble europene de până acum, cu campioana Belarusului și cu Levski, Craiova a părut mai degrabă o echipă care caută ieșirea dintr-un labirint decât una care vrea să cucerească Europa. Azi nu mai este loc de experimente.
Nici de explicații. Nici de „mai avem nevoie de timp”. Este seara în care trebuie să se vadă dacă Universitatea chiar are valoarea pe care și-o atribuie.
Este momentul (a câta oară? ) ca Ștefan Baiaram să aibă, în sfârșit, o seară pe măsura pretențiilor care se învârt de ceva vreme în jurul lui. Până acum, internaționalul de perspectivă a fost mai degrabă o piatră de moară legată de piciorul Craiovei decât omul care să ridice echipa.
În campionat, în Europa, aceeași poveste: multă așteptare, multă răbdare, prea puține momente în care să spui „da, pentru asta merită să-i acorzi credit”. Poate azi apare acel Baiaram pe care îl așteaptă de atâta vreme Bănia. Poate David Matei mai scoate din buzunar o acțiune precum cea cu care a făcut diferența în alte momente, o centrare perfectă, „cu tot cu gol”.
Dintre puținii jucători ai Craiovei care au avut o formă constantă, Matei este unul dintre cei care chiar pot schimba un meci. Poate Hamlawi, Nsimba sau Elisor, vârful cu care Coelho va începe, vor descoperi că meseria unui atacant nu se termină la alergat, presat și participat la construcție. Uneori, în mod scandalos de simplu, atacantul trebuie să și înscrie.
Poate Bancu și Screciu vor reuși, în sfârșit, să se completeze, să se acopere și să colaboreze suficient de bine încât partea stângă a Craiovei să nu mai arate ca un bulevard pustiu după miezul nopții. Problema acestei echipe nu este că nu are fotbaliști, ci că prea mulți dintre ei joacă în aceeași echipă doar pe foaia de joc. În acest start de sezon, Rus, Mekvabishvili, Romanchuk și David Matei au fost cei mai constanți olteni.
Restul au oscilat îngrijorător. Astăzi pot părea echipă de Europa League, peste trei zile pot arăta ca o formație care s-a întâlnit cu o oră înainte de meci și încă își caută fundașii prin vestiar. Iar aceasta este principala problemă pe care trebuie să o rezolve Filipe Coelho.
Nu lipsa talentului. Nu lipsa banilor. Nu lipsa publicului.
Ci lipsa constanței. Gică Craioveanu spunea, de altfel, că dintre toți adversarii Craiovei cel mai mult se teme de… Craiova. Pare o glumă, dar este probabil cea mai serioasă radiografie făcută în ultima vreme echipei.
Craiova nu trebuie să se teamă de KuPS. Trebuie să se teamă să nu fie iar Craiova pe care am văzut-o în celelalte meciuri europene. Miza este mare.
Dacă trece de KuPS, Universitatea Craiova își asigură prezența în toamna europeană, indiferent ce se va întâmpla mai departe. Va continua în Europa League dacă își câștigă și următoarea dublă, iar dacă va pierde în play-off-ul Europa League, va coborî în Conference League.