Persistenţa dezechilibrelor externe creşte dependenţa de fluxurile străine de capital şi afectează sustenabilitatea financiară. În privinţa României, dezechilibrele externe au cauze de ordin structural: cererea depăşeşte producţia internă, deci consumăm Reducerea sustenabilă a dezechilibrelor externe nu se poate obţine doar prin câştiguri de preţ şi productivitate, ci şi prin lărgirea bazei firmelor exportatoare şi diversificarea geografică a pieţelor.
În noua configuraţie a comerţului global, instrumentele de diplomaţie comercială devin esenţiale pentru facilitarea exporturilor şi accesul la noi pieţe. Volumul „ Sustenabilitatea financiară – De la deficite la convergenţă nominală ”, publicat recent în cadrul proiectului Economic @BNR , include un capitol dedicat dezechilibrelor externe.
Amploarea şi persistenţa deficitelor comerciale şi de cont curent generează riscuri şi presiuni asupra stabilităţii macroeconomice şi asupra finanţării externe. Într-o economie cu un conţinut ridicat de importuri, aşa cum este economia României, stimularea puternică a cererii interne poate accentua rapid deficitele externe, după cum arată şi studiul recent al Comisiei Europene, intitulat Romania’s Growth Drivers and Macroeconomic Policy . Astfel, în anul 2024, pe fondul politicii bugetare puternic expansioniste, deficitele gemene – adică deficitul bugetar şi deficitul de cont curent, au înregistrat creşteri severe, de unde şi riscurile majore la adresa sustenabilităţii financiare.
Însă procesul de consolidare a finanţelor publice, iniţiat în anul 2025, a contribuit la ajustarea importantă a deficitului bugetar, aşa cum arată datele execuţiei bugetare pentru primul semestru al anului curent. Cu toate acestea, în planul dezechilibrelor externe, ajustarea bugetară nu a fost însoţită, cel puţin deocamdată, de o corecţie pe măsură a deficitului de cont curent, care ar putea rămâne la peste 7% din PIB şi în anul 2026. Din această perspectivă, concluziile celui mai recent Raport al FMI privind sectorul extern ( External Sector Report ) sunt relevante şi pentru România: dezechilibrele externe persistente nu pot fi corectate sustenabil prin comprimarea conjuncturală a importurilor sau prin măsuri comerciale.
De aceea sunt necesare politici economice care susţin producţia naţională şi competitivitatea exporturilor. Este esenţială diversificarea geografică a exporturilor mai ales în condiţiile actuale de reconfigurare strategică a comerţului global, care ar putea creşte dependenţa de importuri, în special de importurile energetice. Un exemplu relevant privind competitivitatea exporturilor este sectorul agroalimentar.
România este printre principalii exportatori de cereale din Uniunea Europeană. În perioada iulie 2025 – mai 2026, volumele au depăşit 10,3 milioane de tone, cu doar 2 milioane de tone sub nivelul Franţei şi dublu faţă de Germania sau Polonia. În grupa cerealelor, România a înregistrat un surplus mediu de 0,8% din PIB în ultimii cinci ani.
Această performanţă ascunde însă vulnerabilităţi structurale importante. Exportăm preponderent materii prime agricole, dar importăm produse alimentare procesate, a căror valoare adăugată este mult mai ridicată. În cazul alimentelor procesate, deficitul comercial a fost de aproximativ 1,8% din PIB, de peste două ori mai mare decât surplusul obţinut la cereale în medie, în perioada 2021-2025.
Aşadar, nu contează doar volumul exporturilor, ci şi calitatea acestora, prin poziţia economiei în lanţurile de producţie şi de valoare. Comparaţia cu Polonia este una ilustrativă.