Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Hepta/Cum a redevenit Marine Le Pen principala amenințare pentru UE, deși Bardella era favorit Deși Bruxelles-ul privește cu îngrijorare orice posibilă victorie a extremei drepte în Franța, mulți oficiali europeni îl considerau pe Jordan Bardella un interlocutor mult mai ușor de gestionat decât Marine Le Pen. Anunțul liderei radicale, care a afirmat că va candida din nou la președinție, a dat însă complet peste cap calculele politice ale Uniunii Europene.
Marți seară, Marine Le Pen a anunțat, în direct la televiziune, că va candida pentru a patra oară la alegerile prezidențiale din Franța, în pofida condamnării primite în aceeași zi, mai exact un an de arest la domiciliu, cu monitorizare electronică. „Sunt aici, în această seară, pentru a vă spune că sunt candidata la alegerile din 2027”, a afirmat Le Pen pentru postul TF1, punând astfel capăt speculațiilor potrivit cărora s-ar fi retras din cursă pentru a-i face loc fostului său protejat Jordan Bardella. Decizia șefei „Adunării Naționale” de a candida pentru a patra oară la președinția Franței nu reprezintă doar revenirea celui mai cunoscut lider al extremei drepte franceze în cursa pentru Palatul Élysée, ci și sfârșitul unei speranțe discret cultivate în instituțiile europene – aceea că Jordan Bardella ar putea deveni noua față a partidului și un partener mai dispus la compromisuri în relația cu Uniunea Europeană.
În ultimele luni, în cercurile europene se conturase ideea că, deși o victorie a „Adunării Naționale” ar produce oricum un cutremur politic la nivelul Uniunii, Jordan Bardella ar fi fost un lider mai ușor de gestionat decât Marine Le Pen. La numai 30 de ani, acesta și-a construit imaginea unui politician mai pragmatic, mai apropiat de mediul de afaceri și mai puțin atașat de retorica eurosceptică radicală, care a definit ani la rând discursul Marinei Le Pen. Diferențele dintre cei doi nu sunt doar de generație, ci și de strategie politică.
Bardella nu a susținut niciodată ieșirea Franței din Uniunea Europeană sau din zona euro și nici nu a reluat tradiționalele atacuri la adresa existenței Comisiei Europene. Dimpotrivă, ascensiunea sa în partid a coincis cu o moderare vizibilă a mesajului formațiunii față de Bruxelles, proces început imediat după înfrângerea suferită de Marine Le Pen în alegerile prezidențiale din 2017. Pe plan economic, diferențele sunt și mai evidente.
Bardella a încercat să tempereze unele dintre promisiunile costisitoare ale lui Le Pen și a cultivat relații cu liderii mediului de afaceri, încercând să prezinte „Adunarea Națională” drept o formațiune conservatoare, compatibilă cu economia de piață. În același timp, el și-a exprimat disponibilitatea de a colabora cu lideri precum premierul italian, Giorgia Meloni, sau cancelarul german, Friedrich Merz, semnalând o apropiere de dreapta conservatoare europeană și o distanțare de izolaționismul tradițional al partidului său. De cealaltă parte, Marine Le Pen rămâne un politician cu un profil mult mai controversat la Bruxelles.
Relațiile tensionate cu instituțiile europene, criticile constante la adresa integrării europene și trecutul marcat de controverse privind apropierea ei de Rusia au făcut din lidera franceză unul dintre cei mai incomozi interlocutori pentru oficialii UE. Chiar dacă și-a nuanțat pozițiile după invazia rusă în Ucraina, percepția creată asupra sa în ultimul deceniu continuă să cântărească greu în capitalele europene. Temerile Bruxelles-ului merg însă dincolo de diferențele de stil dintre Le Pen și Bardella.
Franța este unul dintre pilonii Uniunii Europene, iar orice schimbare majoră de direcție politică la Paris are consecințe directe asupra întregului proiect european. În următorii ani, UE va negocia noul buget multianual, va încerca să consolideze apărarea comună și să gestioneze extinderea Uniunii.