Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată shutterstock. com/”Nu fi trist” e o greșeală Un copil nu se naște știind să gestioneze furia sau dezamăgirea.
El învață asta din felul în care adulții din jurul lui reacționează. Explicăm patru greșeli frecvente de parenting, bazate pe cercetarea psihologului John Gottman, și ce poți face diferit. Nu pregătim un copil pentru viață eliminându-i fiecare dezamăgire, ci arătându-i ce poate face cu ea.
Un copil cu inteligență emoțională nu se naște cu un manual intern pentru furie, frică și dezamăgire. Aceste abilități se dezvoltă în relația cu adulții care îl ascultă, îl ajută să-și numească emoțiile și, în același timp, mențin limite clare. Iată cele mai frecvente greșeli pe care părinții le fac din dragoste și micile schimbări care au un impact mai mare decât cel mai perfect discurs despre parenting .
Conceptul de bază din acest articol vine dintr-o linie de cercetare solidă, dezvoltată de psihologul american John Gottman, care a identificat patru „tipuri” de părinți, în funcție de modul în care reacționează la emoțiile negative ale copilului: părintele care respinge emoțiile, cel care le dezaprobă, cel permisiv (laissez-faire) și cel care practică „antrenamentul emoțional” (emotion coaching). Studiile lui Gottman arată că acest ultim stil — validarea emoției, urmată de ghidare clară — se corelează cu o mai bună capacitate de autoreglare emoțională, relații sociale mai sănătoase și rezultate școlare mai bune la copii. Greșelile pe care părinții le fac din dragoste 1.
Încerci să elimini imediat orice emoție neplăcută „Nu fi trist. ” „E în regulă. ” Astfel de afirmații sunt bine intenționate, dar îi transmit copilului că situațiile neplăcute trebuie evitate, nu înțelese — că emoțiile trebuie reduse la tăcere cât mai repede posibil.
E mult mai util să spui: „Văd că ești dezamăgit. Chiar ți-ai dorit să funcționeze. ” Asta nu amplifică tristețea, ci îl ajută pe copil să înțeleagă ce se întâmplă în interiorul lui.
Ascultarea activă și numirea emoțiilor îl ajută pe copil să-și dezvolte un limbaj propriu pentru exprimarea sentimentelor — exact primul pas din metoda Gottman. 2. Rezolvi problema înainte ca micuțul tău să încerce singur Suni tu profesorul, completezi tu tema, mediezi fiecare conflict și găsești jucăria pierdută înainte ca cel mic să se uite măcar sub pat.
Pe termen scurt, ai salvat după-amiaza. Pe termen lung, copilul a pierdut ocazia de a exersa răbdarea, negocierea și recuperarea după eșec. Cercetarea confirmă acest risc: un parenting excesiv de protector și controlant — cunoscut și ca „helicopter parenting” — a fost asociat constant, în studii ample, cu niveluri mai ridicate de anxietate și depresie la copii și adolescenți, precum și cu o capacitate mai scăzută de a lua decizii independente.
Explicația psihologică: copiii au nevoie de practică reală în luarea deciziilor și în gestionarea consecințelor, iar intervenția constantă a părintelui elimină exact această practică. În loc să oferi o soluție gata făcută, oferă o întrebare: „Ce ai putea încerca prima dată? ” 3.
Ceri comportament bun, dar nu-ți explici propriile emoții Copiii nu ascultă doar ce le spunem. Ei observă cum reacționăm — când întârziem, ne pierdem răbdarea sau primim un răspuns nepoliticos. Poți spune: „Sunt destul de iritat, așa că o să respir adânc de câteva ori mai întâi.
” Așa, copilul vede că emoția nu e o scuză pentru țipat, ci un semnal care poate fi controlat. Felul în care părinții își exprimă propriile emoții, vorbesc despre ele și reacționează la sentimentele copilului joacă un rol important în felul în care acesta învață să-și regleze propriile emoții — practic, copilul învață reglarea emoțională prin exemplu, nu doar prin instrucțiuni. 4.
Crezi că a-ți cere scuze îți diminuează autoritatea Chiar și un părinte bun ridică uneori vocea, judecă greșit o situație sau reacționează prea repede. Diferența nu stă în perfecțiune, ci în ce faci după aceea.