Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Hepta/De fiecare dată când echipa lui Gigi Becali revine în Ghencea, apare câte o surpriză neplăcută După meciurile tur, concluzia este simplă și deloc măgulitoare: dintre cele trei reprezentante ale României rămase în Conference League, doar una și-a făcut temele: CFR Cluj. FCSB a reușit performanța de a pierde acasă cu lituanienii de la Auda, iar U Cluj a ratat ocazia de a lua avantaj în fața norvegienilor de la Brann.
În traducere liberă, doar CFR pleacă la retur cu sentimentul că deține controlul calificării. FCSB pare să fi redescoperit un vechi adversar: stadionul Steaua. De fiecare dată când echipa lui Gigi Becali revine în Ghencea, apare câte o surpriză neplăcută.
De această dată, una de proporții: 2-3 cu Auda, o echipă pe care, teoretic, campioana României ar fi trebuit să o elimine fără emoții. Probabil că fanii Stelei au privit rezultatul cu un zâmbet discret. Nu sunt deloc încântați că FCSB joacă din nou pe stadionul pe care îl consideră casa lor, iar terenul pare să le țină partea.
Cele două victorii cu 2-0 din campionat, contra Csikszereda și FC Argeș, au cosmetizat realitatea. Scorurile au fost liniștitoare, prestațiile nu. FCSB joacă fără claritate, fără ritm și fără idei.
Mai degrabă ciupește câte ceva din erorile adversarilor decât construiește fotbal. Se simte lipsa lui Olaru, singurul capabil să inventeze ceva din nimic. Se vede și că Cisotti este departe de forma care îl transformase într-unul dintre oamenii-cheie ai sezonului trecut.
Iar dacă întreaga creație ofensivă ajunge să depindă de inspirația lui Octavian Popescu și Dennis Politic pentru ca Bîrligea să primească o minge jucabilă, atunci problema nu mai este una de moment. Devine una de sistem. Remiza de acasă cu Brann a validat ceea ce se bănuia deja.
U Cluj este o echipă frumoasă, muncitoare, dar încă neobișnuită cu rigorile competițiilor europene. Nu poți avea pretenția unui joc consistent bazându-te aproape exclusiv pe inspirația lui Dan Nistor, la 38 de ani, și pe efortul nesfârșit al lui Alexandru Chipciu, la 37. Cei doi trag echipa după ei cu o generozitate admirabilă, dar nu pot opri timpul.
Singurul care a venit cu adevărat în formă după vacanță a fost bosniacul Jovo Lukic, care s-a antrenat însă la Campionatul Mondial. Și-a scurtat vacanța, a revenit mai devreme și a demonstrat că profesionalismul încă există în Superligă. Golul lui cu Brann a păstrat calificarea deschisă.
Dar dacă și Lukic va pleca, U Cluj riscă să revină rapid la statutul de echipă simpatică, dar fără suficientă forță pentru Europa. Lotul are nevoie de sânge proaspăt, însă bugetul nu permite transferuri spectaculoase. Pe teren, CFR Cluj este favorită.
Cu lotul actual și cu experiența europeană acumulată în ultimul deceniu, ardelenii nu ar trebui să aibă probleme în fața lui Alashkert. Adevăratul adversar al CFR-ului nu este însă echipa din Armenia. Este propriul bilanț contabil.
Clubul continuă să fie apăsat de datorii estimate la peste 30 de milioane de euro, iar restanțele salariale se apropie de pragul critic de 90 de zile. Dacă acel termen este depășit, jucătorii pot începe să depună memorii și să plece liberi. Nu ar fi prima criză financiară din Gruia.
Ani la rând, problemele au fost împinse înainte, datoriile au fost rostogolite, iar cu fiecare calificare europeană a mai cumpărat câteva luni de liniște. Și acum situația este asemănătoare. Pentru CFR, Conference League nu mai înseamnă doar prestigiu.
Înseamnă oxigen. O calificare în faza principală ar aduce câteva milioane de euro de la UEFA și ar amâna, probabil, un nou episod de criză. Dar nici acești bani nu rezolvă problema de fond.
Modelul economic al clubului nu produce suficient. CFR nu umple stadionul nici la meciurile europene importante. Nu are o academie care să genereze constant jucători vandabili.