Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Ionuț Bălan În ultimele săptămâni, Bloomberg a publicat mai multe articole de opinie dedicate bilanțului unui deceniu de Brexit. Citite împreună, ele oferă un exercițiu intelectual fascinant.
Nu pentru că se contrazic, ci pentru că răspund la întrebări diferite. Paul J. Davies privește povestea prin lentila piețelor financiare: „Londra își păstrează statutul de centru financiar european la zece ani după Brexit”.
Laura Noonan, Katherine Griffiths și Nicholas Comfort privesc prin lentila industriei financiare europene: „De ce Londra nu și-a pierdut coroana financiară după Brexit”. Michael Bloomberg privește prin lentila economiei și a geopoliticii: „Un nou lider poate scoate Regatul Unit din umbra Brexitului”. Paul J.
Davies pare preocupat de întrebarea dacă Londra a pierdut statutul de principal centru financiar european. Răspunsul său este în mare măsură negativ. Da, anumite activități au fost relocate.
Unele locuri de muncă s-au mutat pe continent. Parisul, Amsterdamul și Frankfurtul au câștigat teren în anumite segmente. Dar City-ul continuă să domine piețele valutare, tranzacțiile internaționale, serviciile financiare globale și o mare parte a infrastructurii financiare europene.
În articolul lor, Noonan, Griffiths și Comfort ajung la o concluzie asemănătoare, dar cu mai multe nuanțe. Londra a rămas centrul financiar al Europei, însă autorii insistă asupra costurilor. Au existat relocări, active transferate în interiorul Uniunii, structuri dublate și costuri administrative suplimentare.
Londra a rămas dominantă, totuși n-a ieșit complet nevătămată din proces. Michael Bloomberg, într-una dintre cele mai recente intervenții pe această temă, nu pare preocupat să-i contrazică pe Davies sau pe Noonan. El deplasează discuția către o altă întrebare.
Și, odată cu ea, și răspunsul. El nu întreabă dacă Londra și-a păstrat coroana financiară. Întrebarea sa este alta: a fost Brexitul benefic pentru Regatul Unit?
Iar răspunsul este mult mai critic. Productivitate mai redusă. Creștere economică mai slabă.
Ani întregi de energie politică consumați într-o dezbatere care a absorbit atenția guvernelor succesive. O relație complicată cu Europa într-un moment în care Rusia, China și incertitudinile geopolitice fac cooperarea mai importantă decât era în 2016. În lectura lui Bloomberg, Londra poate rămâne un mare centru financiar, fără ca aceasta să însemne că Brexitul a fost un succes economic și politic.
De fapt, disputa nu este despre Londra. Este despre viteza cu care credem că se schimbă lumea. În 2016, atât susținătorii, cât și adversarii Brexitului au avut tendința să supraestimeze efectele imediate ale deciziei.
Unii credeau că Londra va intra rapid în declin. Alții că Regatul Unit va descoperi aproape instantaneu avantajele unei autonomii recâștigate. Zece ani mai târziu, realitatea pare să fi fost mai puțin spectaculoasă și mai încăpățânată.
Nici colapsul și nici renașterea nu s-au produs în forma anticipată. Instituțiile, rețelele financiare și obiceiurile comerciale s-au dovedit mult mai lente decât ciclurile electorale și decât prognozele formulate la cald. Paradoxul este că cele trei interpretări pot fi simultan adevărate.
Londra nu s-a prăbușit. Dar nici Brexitul nu a produs boom-ul economic promis de susținătorii săi. Metropola și-a păstrat avantajele istorice.
Economia britanică nu și-a accelerat semnificativ performanța. City-ul continuă să atragă capital. În același timp, costurile separării de piața unică sunt reale.
Problema apare atunci când încercăm să folosim răspunsul la o întrebare pentru a răspunde la alta. Faptul că Londra a rămas principalul centru financiar european nu demonstrează că Brexitul a fost un succes. După cum faptul că Brexitul a generat costuri economice nu înseamnă că Londra trebuia să-și piardă poziția globală.