Obsesia datoriei externe și calitatea redusă a produselor În ultimii ani ai regimului comunist din România, conducerea lui Nicolae Ceaușescu a transformat lichidarea datoriei externe într-o prioritate națională. Consumul intern a fost redus drastic prin raționalizări succesive.
În timp ce produsele de calitate superioară erau destinate exportului, pe piața internă ajungeau produse de calitatea a doua sau rebuturi. „Această dihotomie a lăsat urme adânci în psihologia colectivă, alimentând suspiciunea cronică a consumatorilor de astăzi față de calitatea diferită a produselor vândute în țările Uniunii Europene. Expunerea îndelungată la propaganda oficială, practicarea discursului dublu și neîncrederea profundă în autorități sunt fenomene sociologice a căror geneză poate fi identificată în disfuncționalitățile statului comunist”, a transmis CNSAS printr-o postare pe Facebook .
Cazul Alba Iulia: Mărfuri alterate și etichete falsificate Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității publică două documente din 1986 privind Întreprinderea de Industrializare a Laptelui Alba Iulia, care arată lipsurile economiei centralizate și planificate. „Două documente oficiale din 1986 ilustrează acest cerc vicios sintetizat sub eticheta „REFUZAT LA EXPORT”, care transformă deșeurile economice în hrană pentru o populație înfometată”, transmite CNSAS. Consiliul arată cum autoritățile falsificau termenele de valabilitate, blocajele din economie, dar și costurile uriașe pentru stocarea produselor.
„La întreprinderea de Industrializare a Laptelui Alba Iulia se înregistrau stocuri de 73 de tone de unt depozitate la Satu Mare și alte 7 tone destinate inițial exportului în URSS. Untul depășise termenul de garanție de 90 de zile, iar conducerea a recurs la înlocuirea frauduloasă a etichetelor . Deși produsul își schimbase deja vizibil culoarea și gustul, alte 80 de tone erau blocate în depozitul portuar Constanța, expirate la 17 octombrie 1986, iar 130 de tone dispersate generau costuri lunare de 600 de lei pentru fiecare tonă”, au transmis cercetătorii.
CNSAS arată și absurdul planificării economice de către autoritățile de la București, dar și tensiunile pe care modelul economic le genera în rândul muncitorilor, care de multe ori erau sancționat pentru nerealizare obiectivelor de la centru. „Centrala din București a ignorat cererea de desfacere internă, ordonând absurd fabricarea a încă 40 de tone de unt. Muncitorii protestau tacit, văzând alimentele degradate în depozite în timp ce rațiile lor erau draconice, fiind pedepsiți salarial pentru o supraproducție dictată de incompetența conducerii centrale”, a mai transmis Consiliul.
„Cazul untului din Alba Iulia demonstrează cum obsesia lui Ceaușescu pentru plata datoriei a anihilat logica economică, lăsând o moștenire istorică marcată de spectrul penurie și neîncredere în autorități”, au conchis cercetătorii.