Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Claude Simon, un scriitor nesupus canoanelor. Romancier inovator și combatant norocos în Al Doilea Război Mondial (în mai-iunie 1940 a înfruntat avioanele și tancurile germane călare pe cal, într-o luptă pe cât de ridicolă, pe atât de sublimă), Claude Simon a fost născut în Tananarive, Madagascar, în 10 octombrie 1913 și a murit la Paris, în 6 iulie 2005.
Să-l cunoaștem! „Claude Simon a imprimat o orientare nouă romanului contemporan, printr-un mod cu totul personal de exprimare a realității și a unor forme de sensibilitate, așa cum se manifestă ele în secolul XX, secol traversat, în prima sa jumătate, de crize, înfruntări ideologice și, mai cu seamă, de două seisme istorice ce au modificat în profunzime viziunea asupra lumii și asupra condiției umane. ”, opina, nu fără temei, cercetătoarea Silvia Pandelescu în prologul unui crochiu dedicat romancierului (Dicționarul scriitor ilor francezi, Polirom, 2012).
Viața lui Claude Simon a fost un carusel nebun de la început până la sfârșit. Vom încerca să surprindem în continuare cele mai captivante momente. Are cuvântul biografa Silvia Pandelescu: „Tatăl său, originar din regiunea Franche-Comté, ofițer în trupele coloniale trimise pe coasta de est a Africii, combatant în primul război mondial, este ucis pe front, în august 1914.
Claude este crescut de mama sa, descendentă a unei familii din mica nobilime a regiunii Roussillon (de care însă soarta l-a despărțit pe când avea unsprezece ani), în casa situată pe proprietatea familiei, la Salses, lângă Perpignan (Pyrénées Orientales). Studiază la Colegiul Stanislas din Paris, la Oxford și Cambridge, este atras de pictură, frecventează atelierul pictorului André Lhote – preocupări ce se vor resimți în principiile sale estetice și în modalitățile expresive –, călătorește prin Europa și își satisface serviciul militar în anii 1934-1935. ” Ce preocupări a avut Claude Simon înainte de a se consacra scrisului?
„Împărțindu-și timpul între Salses (unde se ocupă și de viticultură) și Paris, Claude Simon se confruntă cu o serie de experiențe ce aveau să-i marcheze viața: războiul civil din Spania, din 1936-1939 (când vădește simpatie pentru republicani), înfruntarea umilitoare, sortită de la bun început eșecului, din mai-iunie 1940, când plutonul de cavaleriști din regimentul 31 dragoni, din care făcea parte, este aruncat în luptă în fața tancurilor și a aviației germane, captivitatea, ca prizonier de război în Germania, evadarea, Eliberarea Franței. Istoria, trăită și văzută îndeaproape, reminiscențele livrești (în care Antichitatea ocupă un loc important), amintirile de familie, impresiile de călătorie, întâlnirile întâmplătoare, spectacolul vieții în multiplicitatea ipostazelor sale (mai precis, amprenta lăsată de acestea în conștiință) vor avea ecouri pronunțate sau discrete în romanele sale. ” Care ar fi scrierile reprezentative?
„Cele mai cunoscute sunt Le Tricheur (Trișorul), scris în 1941 și publicat în 1945, Gulliver (1952), Le Vent. Tentative de restitution d’un retable baroque (Vântul. Încercare de redare a unui iconostas baroc) (1957), L’Herbe (Iarba) (1958), La Route des Flandres (Drumul Flandrei) (1960, Premiul L’Express), Le Palace (Hotelul de lux) (1962), Histoire (Poveste) (1967, Premiul Médicis), La Bataille de Pharsale (Bătălia de la Farsala) (1969), Les Corps conducteurs (Corpurile conductoare) (1971), Leçon de choses (Lecții de cuvinte și lucruri) (1975), Les Géorgiques (Georgicele) (1981), Le Jardin des Plantes (Grădina Botanică) (1997).
” A scris, așadar, mult și bine. „Claude Simon – sesiza cercetătoarea Silvia Pandelescu – este al doisprezecelea scriitor francez distins cu Premiul Nobel pentru literatură (în 1985, la douăzeci și unu de ani după refuzul lui Sartre de a-l accepta).