Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată cumpar. ro/De la contractul de mână la nepotul mincinos: cele mai comune escrocherii din piața chiriilor De la falși proprietari care dispar cu garanția, la escrocherii elaborate cu transferuri bancare fictive, piața chiriilor din România rămâne plină de capcane.
Cea mai comună și mai dureroasă țeapă rămâne cea a „proprietarului” care nu deține, de fapt, apartamentul pe care îl închiriază, sau care închiriază aceeași locuință mai multor persoane simultan, dispărând cu banii luați drept garanție. Una dintre cele mai răspândite nemulțumiri, valabilă la scară națională, ține de garanția de chirie, suma reținută de proprietar la începutul contractului, menită să acopere eventualele daune produse locuinței. În practică, mulți chiriași povestesc că, la finalul contractului, proprietarul refuză să returneze garanția, invocând motive vagi sau reparații fictive.
Există și situația inversă, la fel de frecventă: proprietari care descriu, la rândul lor, experiențe neplăcute cu chiriași care lasă apartamentul într-o stare deplorabilă, apoi pretind garanția înapoi integral. Un proprietar povestea, într-un blog personal, cazul unei chiriașe care a aplicat tapet „de bordel” într-un apartament proaspăt zugrăvit, apoi, la finalul contractului de mai puțin de un an, tatăl ei a insistat că „au făcut îmbunătățiri” și că proprietarul ar trebui, de fapt, să le plătească lor. Un alt tip de fraudă, întâlnit tot mai des, implică un chiriaș care pretinde că a trimis banii printr-un transfer bancar internațional, dintr-o altă țară, apoi găsește constant scuze pentru întârziere, „banca a avut o problemă”, „a trimis dintr-un cont fără fonduri”, până când proprietarul, dornic să încheie odată situația, ajunge chiar să facă el plăți suplimentare din proprii bani, crezând greșit că astfel grăbește procesul.
Un proprietar care a trecut prin această experiență povestea, cu năduf: „Suparat foc i-am spus că trebuie să părăsească apartamentul. Mi-a precizat că a vorbit cu bogatul lui tată și de data asta îmi va face tatăl lui transferul numaidecat… Și așa a mai trecut încă o săptămână…
Știu… am fost un prost… ” Legea locuinței nr.
114/1996 stabilește clar că închirierea se face prin contract scris, semnat de ambele părți și înregistrat la organul fiscal, o cerință care, în practică, este frecvent ignorată tocmai în cazurile de fraudă, unde „proprietarul” fals evită orice formă de document oficial sau propune doar un „contract de mână”, fără valoare juridică reală. Din păcate, majoritatea victimelor recunosc, retrospectiv, aceleași semnale de alarmă ignorate în graba de a găși rapid o locuință: presiunea de a plăti rapid, refuzul unui contract oficial, poveștile emoționale menite să scurtcircuiteze precauția și lipsa oricărei verificări independente a identității celuilalt. Piața chiriilor rămâne, în lipsa unor reglementări mai stricte aplicate consecvent, un teren pe care încrederea prea rapidă se plătește, de multe ori, cu bani grei.