♦ Cele trei spitale regionale, investiţii de 5,6 mld. lei, arată unde s-a poziţionat piaţa locală: la Craiova construieşte o asociere exclusiv românească, la Iaşi şi Cluj – una condusă de turcii de la CCN ♦ După 31 august, sursa de finanţare se schimbă, dar volumul nu dispare ♦ Mentenanţa rămâne în afara caietelor de sarcini.
Piaţa construcţiilor din România traversează ultima lună a celui mai intens ciclu de investiţii publice din ultimele decenii, datorită fondurilor europene. Termenul de finalizare şi facturare a proiectelor din PNRR, 31 august 2026, a concentrat în aceeaşi perioadă un volum ridicat de lucrări aflate simultan în execuţie, iar efectul se vede în special în infrastructura de sănătate, segmentul în care programul a produs cea mai mare schimbare de scară. Cele trei spitale regionale de urgenţă din Iaşi, Cluj-Napoca şi Craiova, care vor totaliza 2.
506 paturi şi presupun investiţii de 5,6 mld. lei (1,1 mld. euro), au intrat în linie dreaptă şi ar putea fi livrate în următorii trei ani.
La Craiova s-au ridicat două etaje, la Iaşi se lucra în luna mai la fundaţie, iar la Cluj-Napoca contractul a fost semnat după o serie de contestaţii. Distribuţia contractelor arată unde s-a poziţionat piaţa locală. La Iaşi şi la Cluj-Napoca au câştigat asocieri conduse de grupul turcesc CCN, alături de firme româneşti.
La Craiova, spitalul este ridicat de o asociere exclusiv românească, din care face parte şi Concelex, companie cu afaceri de 1,48 mld. lei anul trecut. „Spitalul de la Craiova cred că e cel mai mare contract al nostru.
Suntem într-o asociere exclusiv românească, cu alte trei companii româneşti“, spune Adrian Florea, chief corporate officer al Concelex, în emisiunea CEC Bank pentru afaceri româneşti, un proiect ZF şi CEC Bank. Modul în care s-au format aceste consorţii explică una dintre schimbările structurale ale ultimilor ani. Pentru că în România nu se construiseră până acum spitale de asemenea anvergură, niciun constructor local nu îndeplinea singur cerinţele de experienţă similară din caietele de sarcini.
„Mai multe companii de construcţii au pus mai multe proiecte mici, cele pe care le-au făcut în ţară, la un loc, ca să facă experienţa aceasta. Altfel, niciuna dintre ele, singură, nu ar fi putut“, spune Adrian Florea. Alternativa era partenerul străin.
Formatul s-a extins dincolo de sănătate. Lotul 2 al Magistralei 4 de metrou este executat tot de o asociere exclusiv românească – trei companii cu o experienţă cumulată de peste 100 de ani şi peste 10. 000 de angajaţi –, iar Planşeul Unirii este construit în acelaşi fel.
Geometria rămâne variabilă de la o licitaţie la alta: „Azi eşti asociat, mâine eşti competitor. “ Loturile de metrou către aeroport, ca şi proiectul din Cluj-Napoca, au fost câştigate tot de companii turceşti, iar la infrastructura rutieră licitaţiile se dau între jucătorii locali, multinaţionalele cu prezenţă în România şi aceste grupuri. Circa 20 de companii turceşti de top lucrau acasă şi în Orientul Mijlociu, iar reorientarea lor către Europa a venit după pandemie, când traficul – şi, odată cu el, veniturile din proiectele în parteneriat public-privat – s-a prăbuşit.
Bariera de intrare nu ţine însă doar de cifra de afaceri, ci de complexitatea tehnică. Pe un etaj de spital mare sunt circa 3. 000 de repere unice, fiecare cu propriul lanţ de aprovizionare, iar două etaje nu sunt niciodată identice.
La camerele curate, unde se fac intervenţiile chirurgicale, construcţia se combină cu mecanica fină şi cu instalaţiile de curenţi slabi. Înlocuirea unui hublou de uşă la o astfel de încăpere înseamnă un proiect separat, cu arhitect şi memoriu tehnic, care durează între trei şi şase luni. Este şi explicaţia pentru care în licitaţiile din ultimii ani preţul a încetat să fie singurul criteriu, iar experienţa demonstrată a devenit filtru de calificare.