Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Nu cititul contează cel mai mult la clasa pregătitoare. Mulți părinți intră în panică la gândul că cel mic trebuie să știe deja să citească atunci când începe clasa pregătitoare.
Psihologii și învățătorii spun, însă, altceva: contează mult mai mult ca micuțul să fie autonom la toaletă, să se descurce cu hainele lui și să reziste emoțional câteva ore departe de părinte, decât să recunoască literele. Fiecare toamnă aduce același val de întrebări în grupurile de părinți: „Trebuie copilul meu să știe deja alfabetul? „, „E prea târziu dacă nu recunoaște toate cifrele?
„, „Ce ar trebui să exersăm în ultimele săptămâni de vacanță? „. Vestea bună este că răspunsul specialiștilor rămâne, de ani buni, același: nu cititul contează cel mai mult la această vârstă, ci un set de abilități mult mai discrete, dar mult mai importante pentru cum se va descurca micuțul în prima lui zi de școală și în lunile care urmează.
Psihologul Mircea Miclea, fost ministru al Educației și profesor de psihologie la Universitatea Babeș-Bolyai, a explicat, într-o declarație pentru HotNews. ro, că cercetările arată clar care sunt competențele care contează la această vârstă. Potrivit acestuia, cel mai bun predictor pentru reușita din clasele I-IV nu este cantitatea de cunoștințe acumulate, ci modul în care copilul își gestionează emoțiile, respectă regulile și rezolvă sarcini în mod autonom, cunoștințele „aride”, spune el, se pot dobândi rapid, uneori într-o singură lună de școală.
Poate suna banal, dar este una dintre primele bariere reale pe care le întâlnesc copiii la intrarea în clasa pregătitoare. Un copil pregătit pentru școală ar trebui să meargă singur la toaletă, să se descurce cu hainele în această situație și să ceară ajutorul unui adult atunci când are nevoie, fără să se rușineze sau să aștepte până e prea târziu. Într-o clasă cu 20-25 de copii, învățătoarea nu poate oferi sprijin individual constant, așa că această independență scutește copilul de momente stânjenitoare și îi dă încredere în prima parte a zilei de școală.
Un alt reper important ține de partea practică a rutinei zilnice: copilul ar trebui să se descurce, cel puțin parțial, cu îmbrăcatul și dezbrăcatul — de la haina de toamnă, până la șireturi sau fermoare și să își recunoască propriile lucruri. Recunoașterea numelui propriu scris, de exemplu, îl ajută să își găsească geanta, paltonul sau caietul fără să depindă mereu de un adult. La fel de importantă este grija față de obiectele personale: să știe unde își pune rechizitele, să nu piardă constant lucrurile și să înțeleagă, treptat, ce înseamnă responsabilitatea față de propriile bunuri.
Capacitatea de a asculta și de a urma o instrucțiune simplă, dată de un adult, este una dintre abilitățile-cheie evaluate informal chiar din primele săptămâni de școală. Nu este vorba despre supunere necondiționată, ci despre capacitatea copilului de a înțelege o cerință („strângeți creioanele”, „așezați-vă în bancă”), de a o reține pentru câteva minute și de a o duce la capăt, chiar dacă activitatea din acel moment nu îi face neapărat plăcere. Aici vine, probabil, cea mai liniștitoare veste pentru părinții stresați de ultimele săptămâni dinaintea începerii școlii: copilul nu trebuie să știe deja să citească sau să scrie atunci când intră în clasa pregătitoare.
Acesta este, de altfel, principalul obiectiv al acestui an de studiu, să pună bazele scris-cititului, nu să le presupună deja consolidate.