Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată O parte importantă din resursele lumii nu se află neapărat în mine, ci în obiecte abandonate în locuințe, birouri, depozite și centre de colectare. O tonă de telefoane mobile scoase din uz poate conține semnificativ mai mult aur decât o tonă de minereu extras din subteran.
Fenomenul, numit „minerit urban”, transformă deșeurile electronice într-o sursă importantă de metale prețioase. Problema este că recuperarea lor la scară largă rămâne dificilă și costisitoare. Pentru mulți oameni, sertarul cu obiecte vechi din casă ascunde aceeași colecție familiară: două sau trei telefoane pe care nimeni nu le mai folosește, cabluri de încărcare, o tabletă cu ecranul spart, o cameră foto uitată și o pereche de căști uzată.
Dispozitivele nu mai sunt suficient de utile pentru a fi folosite, dar nici suficient de valoroase pentru a fi vândute. Așa ajung să rămână ani întregi aruncate prin colțurile caselor. În spatele acestor aparate se află însă o resursă pe care industria reciclării începe să o privească tot mai mult ca pe un adevărat zăcământ mineral: metalele prețioase.
Indicatorul esențial în industria minieră este „gradul minereului”, respectiv cantitatea de metal valoros conținută într-o anumită cantitate de material înainte de procesare. Un raport publicat în 2019 de Programul ONU pentru Mediu, Forumul Economic Mondial și organizațiile partenere din domeniul deșeurilor electronice estima că o tonă de deșeuri electronice poate conține de aproximativ 100 de ori mai mult aur decât o tonă de minereu de aur tipic extras dintr-o mină modernă. Diferența este explicată de concentrația metalelor în componentele electronice.
Telefoanele nu sunt, evident, fabricate din aur, însă un aparat mobil poate conține aproximativ 25-50 de miligrame de aur, alături de cantități mici de argint, paladiu, platină și cupru. Aceste metale sunt utilizate în special în plăcile cu circuite imprimate, unde asigură conexiuni electrice stabile și rezistente la coroziune. Cantitatea de aur dintr-un singur telefon este prea mică pentru ca recuperarea individuală să fie rentabilă.
La prețurile de pe piață, valoarea aurului dintr-un aparat se ridică, în general, la doar câțiva dolari. Situația se schimbă însă radical atunci când sunt procesate tone de dispozitive. O mină modernă poate produce, în funcție de zăcământ și de tehnologia utilizată, câteva grame până la câteva zeci de grame de aur pentru fiecare tonă de minereu procesat.
În cazul telefoanelor mobile scoase din uz, concentrația poate fi mult mai ridicată. Unele estimări privind fluxurile de reciclare indică valori de ordinul sutelor de grame de aur pentru o tonă de telefoane, în funcție de tipul și compoziția dispozitivelor. De aici provine termenul „minerit urban”.
În loc să extragă minereu din subteran, instalațiile specializate recuperează metalele valoroase din obiectele abandonate în orașe, locuințe și companii. Astfel că „mina” poate fi un depozit de deșeuri electronice, iar zăcământul poate fi format din milioane de telefoane, laptopuri, tablete și alte aparate scoase din uz. Dimensiunea fenomenului devine evidentă la nivel global.
Potrivit ediției din 2024 a Global E-waste Monitor, realizată de Institutul Națiunilor Unite pentru Formare și Cercetare (UNITAR) și Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (UIT), în 2022 au fost generate aproximativ 62 de milioane de tone de deșeuri electronice. Metalele conținute în această cantitate au fost evaluate, la prețurile din 2022, la aproximativ 91 de miliarde de dolari. Aurul reprezenta aproximativ 15 miliarde de dolari, în timp ce cuprul și fierul reprezentau alte 19, respectiv 16 miliarde de dolari.
Cu toate acestea, cea mai mare parte a acestei valori nu este recuperată. Doar aproximativ 22% din deșeurile electronice generate la nivel mondial sunt colectate și reciclate oficial.