Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Expresia turcească a beșteli are legătură directă cu instrumentele muzicale vechi otomane, instrumente cu cinci corzi. Astăzi, la „Dicționar”, aducem în atenția dumneavoastră expresia a beșteli.
De unde s-a tras în limba română, ce vechi înțelesuri ascunde descoperiți în rândurile de mai jos. De unde avem în română verbul a beșteli? Cu sensul de a certa pe cineva, a-i aduce insulte.
Beștelit – ocărât, la dispoziția cuiva, fără a scoate un cuvânt. Etnologul Gheorghiță Ciocioi e prompt: „Expresia provine de la instrumentul tradițional otoman «beș telli» – «cinci corzi» (tot așa cum «beș tepe» e tălmăcit prin «cinci coline», de pildă). Uneori, scris legat.
Beș – cinci; tel – coardă; telli – cu corzi. Expresia știută nouă e mai degrabă una balcanică, făcând parte din zicalele legate de instrumentele muzicale (a duce cu cobza/cobzări, a atinge coarda sensibilă, a cânta în strună, a pune în cântec etc. ).
” Mai mult: „A beșteli/beștelit are astfel înțelesul de a cânta cum vrei dintr-un instrument aflat în totalitate la dispoziția ta, a face ce vrei din acesta, a atinge nestingherit ce coardă dorești («a zdrăngăni»), fără a ți se putea reproșa ceva, a te răzbuna prin «beș teli» pe cineva, cântându-i ce nu îi e pe plac, ori improvizând o melodie-reproș la adresa lui, «beș-telindu-l». Beștelitul, așadar, un «instrument»/ cineva care o «încasează» după cum are chef cel care îl are la dispoziție”. În continuare, un termen mai puțin cunoscut de tineri – talcioc.
Are cuvântul filologul Gheorghiță Ciocioi: „Dacă e sâmbătă sau duminică, bucureșteanul se înghesuie în cele câteva piețe de vechituri ale urbei, celebrele talciocuri. Chiar și pentru cărți, tot acolo se merge. Primarii Micului Paris, după desființarea Târgului Anticarilor din interbelic, iubitori de carte și de urbe cum îi știm, n-au fost în stare să amenajeze o porțiune de Dâmbovița pentru buchiniștii noștri.
Ar fi fost o pată de culoare întru asemănarea cu Marele Paris. Unii ar fi uitat astfel de talciocuri… Dar ce e, totuși, talciocul?
De unde numele? Cuvântul ne trece de la franțuji la ruși. Termen uzitat încă pentru o piață de vechituri în unele părți ale Rusiei – tolciok (толчок).
Tolciok (a se pronunța talciok) provine din verbul rus tolkat (толкать) – a împinge. Așadar, «împingere», «brânci», «îmbulzeală»”. „În limbajul popular – a adăugat etnologul Gheorghiță Ciocioi -, talciok a ajuns să desemneze un loc unde oamenii se înghesuiau pentru a cumpăra, ori vinde mărfuri (cel mai adesea la mâna a doua).
Termenul a intrat în română în urma contactelor cu rusa în secolele XIX-XX (mai întâi prin Basarabia). Deformări bucureștene ale termenului: tancioc, tanciog. ” Alt cuvânt interesant – tevatură: „Este un termen intrat în română și în limbile balcanice din turcă – tevatür.
Derivat din cuvântul arab tawātur – înlănțuire, succesiune; lanț de transmisie în știința hadithului. Provine din rădăcina arabă wtr. Watar – «frânghie, sârmă, sfoară» (în forma tafāˁul).
Aramaică-siriacă – yatərā; ebraică – yatar = frânghie. Sensul dintru început: «lanț de transmitere a știrilor» (un soi de «sfară în țară», care iscă larmă). Mai apoi, cu înțelesul de «bârfă nefondată», «zvon», «gălăgie» (în urma unor știri succesive/«în cascadă», transmise/primite prin viu grai).
Meninsky, Tezaur, 1680: tevātür – unul după altul (Consecutio, successio unius post alterum)”. Nu în ultimul rând, un termen des folosit astăzi – argument: „Raționament, dovadă adusă în sprijinul unei afirmații (Dex). Preluat din franceză – argument.
Termen de origine latină – argumentum. Din arguere – «a lămuri», «a face lumină asupra», «a face cunoscut», «a demonstra (a dovedi)», «a face evident», «a arăta». Cuvântul dat provine din forma argu-yo a rădăcinii proto-indo-europene arg, cu sensul de «alb», «a străluci»”.
Este un nume știut la noi mai ales prin cunoscuta actriță Vasilica Tastaman (1933-2003).