♦ Ştefan Bunescu, în vârstă de 21 de ani, este student la Facultatea de Construcţii Civile, Industriale şi Agricole din cadrul Universităţii Tehnice de Construcţii din Bucureşti ♦ El îşi doreşte să contribuie la dezvoltarea ţării prin proiectele la care va lucra şi speră ca, într-o zi, să lase în urmă construcţii de care oamenii să fie mândri. În spatele fiecărei clădiri pe lângă care trecem în fiecare zi există oameni care au ales să lase ceva în urmă, nu doar să îşi facă meseria.
Pentru unii tineri din generaţia ta, succesul nu înseamnă un birou într-o corporaţie sau un job care promite câştiguri rapide, ci şansa de a proiecta locuri care chiar pot schimba viaţa oamenilor. Aşa gândeşte şi Ştefan Bunescu, student în anul al III-lea la Construcţii, care vede ingineria, printre altele, şi ca pe o responsabilitate faţă de societate. „Simt că există cumva o datorie, pentru că în cei 18 ani de şcoală şi în aceşti trei ani de când sunt student am avut oportunitatea să mă dezvolt într-un mediu bun.
Mi-a plăcut comunitatea în care am crescut şi am cumva responsabilitatea să contribui la oferirea de oportunităţi şi pentru cei care vin din urmă. Mi-ar plăcea să construiesc o şcoală sau un spital. Mi se pare că oferă mai multă satisfacţie decât o clădire de birouri.
În domeniul construcţiilor chiar ai satisfacţii. Peste ani, când te vei plimba cu copiii sau nepoţii, te vei uita la clădiri şi vei putea spune că ai contribuit şi tu la unele dintre ele”, spune tânărul, care urmează Facultatea de Construcţii Civile, Industriale şi Agricole din cadrul Universităţii Tehnice de Construcţii din Bucureşti. Ştefan se numără printre acei tineri care încă văd potenţialul României şi spune că planul său este să rămână acasă, să construiască – la propriu – aici.
„România are o capacitate de inovare şi de lucru foarte mare. Sunt de părere că, dacă toţi oamenii care au potenţial ar rămâne, ar lucra şi ar ajuta la construirea ţării, ar fi mult mai bine pentru toţi”, mai spune el. Construcţiile, în defavoarea IT-ului, o alegere contra curentului după terminarea liceului.
Dar când şi cum a ştiut că vrea să fie inginer constructor, în contextul în care a terminat Colegiul Naţional „Grigore Moisil” din Bucureşti, unde avea şapte-opt ore de informatică pe săptămână? Tatăl său este inginer, iar primele contacte cu şantierele, povesteşte tânărul, au venit prin intermediul acestuia. Atmosfera de acolo l-a convins că acesta este mediul în care s-ar vedea lucrând, chiar dacă, în 2022, când a terminat liceul, informatica era un domeniu pe val.
„La acel moment mi se părea că este mult mai importantă stabilitatea financiară decât un câştig rapid. Piaţa de IT a fost şi este foarte volatilă. La construcţii, mereu a fost un domeniu stabil.
Decizia de a urma Facultatea de Construcţii a fost 100% a mea”, adaugă Ştefan. A fi inginer constructor nu înseamnă „doar să torni betoane” Una dintre ideile pe care ştefan încearcă să le demonteze este imaginea clasică a inginerului constructor, lucru pe care inclusiv facultatea pe care o urmează îl demonstrează. „Universitatea noastră schimbă foarte mult mentalitatea tinerilor despre ce înseamnă meseria de inginer.
Nu este vorba doar de dat cu sapa sau de turnat betoane. ” Tânărul explică faptul că există numeroase direcţii profesionale. Inginerii din execuţie coordonează lucrările direct pe şantier şi lucrează în condiţii dificile, motiv pentru care sunt foarte bine remuneraţi.
Pe de altă parte, inginerii proiectanţi sunt cei care calculează şi proiectează structurile, folosind cunoştinţe solide de mecanică, rezistenţa materialelor şi matematică. „Nu poţi fi inginer fără să ai un nivel decent al matematicii. Nu trebuie să fii matematician, dar ai nevoie de aceste noţiuni pentru ca munca şi calculele să fie mult mai uşoare.
” Facultatea, mai spune el, îţi permite să lucrezi, la final, în oricare dintre aceste arii – construcţii civile, industriale şi agricole.