Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată magnific. com/Ochelarii care alunecă, încălțămintea prea mare, mănușile care reduc excesiv dexteritatea sau un ham reglat incorect pot diminua protecția și pot crea riscuri suplimentare Pe mulți dintre antreprenori, expresia ”echipament de protecție” îi duce cu gândul la casca folosită de angajații de pe șantiere, la perechea de bocanci cu bombeu metalic și, în final, la o vestă reflectorizantă.
Doar că unde-i lege nu-i tocmeală, iar obligațiile tale, ca antreprenor, este să le oferi angajaților echipamente de lucru în acord cu activitatea desfășurată. Un atelier de prelucrare a metalului are alte riscuri decât un depozit, o firmă de curățenie, un cabinet veterinar, o brutărie sau o companie ai cărei salariați lucrează exclusiv la calculator. Chiar dacă apelezi la un serviciu extern de prevenire și protecție, responsabilitatea nu dispare și nici nu îi este transferată integral consultantului SSM.
Legea nr. 319/2006 îți cere să deții o evaluare a riscurilor, să stabilești măsurile de protecție necesare și, după caz, să decizi ce echipamente individuale de protecție trebuie utilizate. Evaluarea riscurilor este documentul care face legătura dintre activitatea întreprinsă de firmă și măsurile SSM ce trebuie aplicate și trebuie să reflecte utilajele folosite, substanțele manipulate, mediul de lucru, sarcinile executate, durata expunerii și persoanele care desfășoară activitatea.
Legea nr. 319/2006 îți cere să fii în posesia unei evaluări a riscurilor și să întocmești un plan de prevenire și protecție bazat pe rezultatele acesteia. Normele metodologice prevăd și revizuirea planului atunci când se modifică condițiile de muncă, apar riscuri noi sau are loc un eveniment.
Dacă schimbi tehnologia, introduci un utilaj nou, începi să folosești o substanță diferită sau muți activitatea într-un alt spațiu, nu presupune că vechile măsuri rămân automat suficiente. Nu este suficient să notezi în documente ” mănuși de protecție ” sau ” mască de protecție ” (expresii prea generale). Înainte de alegerea EIP, trebuie să analizezi riscurile care nu au putut fi evitate prin alte mijloace, să stabilești caracteristicile necesare ale echipamentului și să compari aceste cerințe cu performanțele produselor disponibile.
Echipamentul ales trebuie să corespundă condițiilor locului de muncă, să țină cont de cerințele ergonomice și de starea de sănătate a lucrătorului și să i se potrivească după efectuarea ajustărilor necesare. Acest principiu te obligă să analizezi inclusiv mărimile disponibile. Nu poți cumpăra un singur model și o singură dimensiune pentru întreaga echipă, dacă produsul nu se potrivește tuturor.
Ochelarii care alunecă, încălțămintea prea mare, mănușile care reduc excesiv dexteritatea sau un ham reglat incorect pot diminua protecția și pot crea riscuri suplimentare. Un lucrător poate fi expus simultan la mai multe riscuri. De exemplu, în timpul sudurii poate avea nevoie de protecție pentru cap, ochi, față, mâini, corp, căi respiratorii și auz.
În această situație, echipamentele trebuie să poată fi purtate împreună fără să își reducă eficiența. Brațele ochelarilor pot afecta etanșarea unui aparat de protecție respiratorie. O cască, o vizieră și antifoanele pot fi incompatibile dacă provin din sisteme care nu au fost proiectate să funcționeze împreună.
O glugă de protecție poate împiedica reglarea corectă a căștii. HG nr. 1.
048/2006 prevede că, atunci când riscurile multiple impun purtarea simultană a mai multor EIP, acestea trebuie să fie compatibile și să își păstreze eficacitatea. Căștile și celelalte forme de protecție a capului pot fi necesare atunci când există riscul căderii sau proiectării obiectelor, al lovirii de obstacole, al perforării, al contactului electric ori al expunerii la anumite riscuri termice sau chimice.