Urmăreşte Jurnalul pe Discover Adaugă Jurnalul ca sursă preferată Pexels/ Perseidele 2026 ajung la maxim în această săptămână: cum poți vedea zeci de stele căzătoare într-o singură noapte Vara asta ne oferă un motiv în plus să ne uităm în sus. Perseidele, una dintre cele mai iubite ploi de meteori, ajung la punctul culminant chiar la mijlocul lunii august, iar anul acesta condițiile de observare sunt aproape perfecte.
Dacă ai încercat vreodată să numeri stele căzătoare și ai renunțat după a treia, poate că 2026 e anul în care în sfârșit ajungi la zece. Perseidele pot fi urmărite pe cer încă din luna iulie și până spre sfârșitul lui august, dar activitatea cea mai intensă este așteptată în noaptea de miercuri, 12 august, spre joi, 13 august. Vârful maxim este estimat pentru dimineața zilei de 13 august, undeva între orele 05:00 și 07:00, ora României.
Practic, cel mai bun interval pentru a ieși cu o pătură în curte sau într-un câmp este între miezul nopții și răsărit, cu un vârf de activitate între orele 03:00 și 05:00, potrivit earthsky. org . Vestea bună este că nici noaptea următoare, de 13 spre 14 august, nu e de ratat.
Activitatea scade ușor, dar tot poți prinde destule dâre luminoase dacă alegi un loc întunecat. Un aliat neașteptat al observatorilor este chiar Luna. Pe 12 august este Lună Nouă, ceea ce înseamnă un cer fără interferențe luminoase și meteori mult mai ușor de zărit, inclusiv cei mai slabi.
Deși le spunem popular „stele căzătoare”, nicio stea nu cade de pe cer. Fenomenul apare atunci când Pământul traversează un nor de particule și praf lăsat în urmă de cometa 109P/Swift-Tuttle, care își face un ocol complet în jurul Soarelui o dată la aproximativ 133 de ani. Când aceste fragmente minuscule intră cu viteză mare în atmosferă, se încing la o altitudine de circa 100 de kilometri și produc dârele luminoase pe care le vedem noi de jos.
Numele de „Perseide” vine de la constelația Perseu, pentru că meteorii par să pornească din acea zonă a cerului – deși, în realitate, e doar un efect de perspectivă, iar dârele pot apărea aproape oriunde. Aproape toate aceste particule se dezintegrează complet înainte să atingă solul, așa că nu, nu vei găși o bucată de cometă în curte a doua zi, oricât de tare ai visa la asta. Regula de aur e simplă: cu cât fugi mai departe de luminile orașului, cu atât spectacolul e mai bogat.
În România, zone precum Munții Apuseni, Retezat, Delta Dunării sau satele din Dobrogea oferă condiții excelente. Ideal e un câmp deschis, o poiană sau un platou cu vedere largă spre cer, fără felinare, reclame luminoase sau ferestre aprinse în jur. Un sfat practic: nu te concentra doar spre constelația Perseu.
Meteorii apar în toată bolta cerească, așa că privește o zonă cât mai largă și lasă-ți ochii aproximativ 20-30 de minute să se obișnuiască cu întunericul înainte să te apuci să numeri. Și, glumă sau nu, evită telefonul în tot acest timp – fiecare privire pe ecran îți resetează adaptarea la întuneric, iar meteorul cel mai spectaculos apare exact în secunda în care verifici notificările. Nu ai nevoie de telescop ca să te bucuri de fenomen, dar dacă vrei și o fotografie de suvenir, un telefon mai nou cu mod Pro, Night sau Astrophotography se poate descurca onorabil.
Trucul este să faci cât mai multe cadre, pentru că meteorii traversează cerul în doar câteva secunde și sunt greu de prins din prima încercare. Sprijină telefonul pe un trepied sau pe o suprafață stabilă, curăță lentila, folosește camera principală sau modul unghi larg și evită complet zoomul digital și blițul. Dacă ai acces la setări manuale, pornește cu o expunere de 10-15 secunde și un ISO între 800 și 1600, cu focalizarea fixată spre infinit.
Fă o fotografie de probă și ajustează din mers, în funcție de cât de luminos este cerul. Perseidele nu sunt singurul eveniment interesant al anului.